Almost Halloween.

E ora 3 dimineata. Ploua ca naiba afara, si e si foarte frig. Am auzit ca in unele parti acasa a si nins deja. Oh my. Am dat drumul la caldura. E mult mai bine.
Sa vedem unde ramasesem.
Ah da, mi-au dat inapoi orele de noapte, so I’m back on third. Yeah baby! Se pare ca Michael a vrut sa vada cat de aglomerat va fi cateva weekenduri la rand inainte sa mi-i le ia. Da, a fost destul de slow cateva weekenduri la rand si probabil a crezut ca nu are nevoie de mine, cel putin deocamdata. Ei, s-a cam inselat, ori n-a aproximat bine perioadele, ori nu stiu. Cert e ca fetele au avut nevoie de mine ca de aer vineri si sambata noaptea. Bietul Byron (buss-erul nostru) alerga de nebun si pe langa treaba lui, he was doing my job too, seating people. Bineinteles ca urmatorul weekend, adica asta care a trecut, m-a chemat inapoi pe schimbul trei. Si bine a facut, a fost destul de busy. Am fost si pe doi. Destul de obositor. 15 ore vineri si 15 ore sambata.

Sambata insa am avut parte si de distractie. Asa ca m-am carat pe la ora 7 pm de la servici. La ora 8 trebuia sa fim la Sovereign Center. Concert Stone Temple Pilots!! \m/
Amber, prietena cea mai buna a lui Diane, a facut rost de 2 bilete. N-a fost lume multa, nu pot sa zic ca a fost nebunie. In deschidere au cantat ceva Muppets…Hmm, n-am auzit de ei, deci nu pot sa ma pronunt. Mai mult eram afara sau la rand la bere lol. Asteptam STP amandoua. Mi-a mai facut cunostinta cu cate unu-altu. Nici nu mai stiu cat era ora cand au inceput, dar eram deja inauntru. Unde era deobicei general admission acum au pus scaune. Deobicei e un loc gol, iar la show-urile mai metal, mai de zbenguiala, lumea mai trage cate un moshpit. Acum au fost scaune. Foarte bine. Noi am avut bilete in randul…3!!! O_O Piesa de rezistenta au lasat-o la sfarsit, of course, dupa ce ca era sa am un heart attack crezand ca nici macar n-o s-o cante: ‘Trippin’ on a hole paper heart’. Ah, my favorite.
Toata treaba a durat pana pe la 11pm. Angie, prietena lui Amber a venit si ea cu masina ei. Pe noi doua ne-a adus Diane ca Amber avea de gand sa bea hehe. So, Angie ne-a dus care pe unde aveam de mers. Actually pe mine m-a adus inapoi la diner, eu aveam sa imi continui treaba, lucram pana la 5am, asa ca a trebuit sa ma intorc la servici, iar ele s-au carat pe undeva la baute.

So back to work. Clientii au auzit cand m-au intrebat fetele cum a fost la concert asa ca m-au intrebat toti cum a fost si am inceput sa povestim despre asta. Apoi am avut surpriza sa vina un cuplu, care se pare ca m-au recunoscut de prin gloata de la concert. “Ask her! Ask her!” M-am uitat la ei nedumerita. “Were you at STP?” “Yeah…” “Cos’ he saw you there, at the show.” Sweet :)
Tot in seara respectiva trebuia sa imi primesc a doua broscuta testoasa, dar persoana care trebuia sa mi-o aduca (aceeasi persoana care mi-a dat-o si pe prima ‘ca cadou’ de ziua mea) s-a certat cu boss-ul pet shop-ului de unde mi-o lua…offf. So my little Dawn has to wait for her sister Dusk a little bit longer. Actually cred ca am un mascul, so the next one should be a female…daca nu ma insel. oh well, abia astept! 2 !! <3
Dupa inca o noapte obositoare, dar happy to be back, am ajuns acasa pe la 7 dimineata.

Duminica ne-am dus la ceva…festival(?) de Halloween and stuff. America is getting ready for that. N-a fost nu stiu ce, ca era child friendly, so era ceva ieftin si dragut. Eu, Diane, fiica ei (Tiehl) si mama ei. So, am avut parte de hay ride. Un tractor incarcat cu fan si noi la gramada pe fan, la o plimbare prin padure…In padure, niste copchii crizati urlau din toti raruncii. Mai un chainsaw noise, mai un Mike Myers ce fugea dupa tractor, altu calare pe un GMC (huuuge truck) dansa pe…Macarena….and i tought I’m weird…Altii copchii au fost mai inventivi si s-au gandit sa faca scenete…O copchila zbiera dupa ajutor in timp ce vreo 4 o asaltau ca sa o violeze(?), apoi un grup de medici sadici faceau autopsii pe ‘cadavre’ vii….Mnah oameni cu prea mult timp liber la mana, ori prea multe filme de groaza ca sa inspire. S-o gatat si aia dupa vreo 15 minute luuuungi.
Apoi unde next? The haunted house bineinteles lol. O cladire mica mica..ma gandeam acuma great! iara ceva de toata pomana. Am intrat toate 4 inauntru trenulet, tinandu-ne de mana. Era un loc stramt cu coridoare si bineinteles tot felu de copchii imbracati in costume and stuff si intuneric tare. Pe cat de lame am crezut ca o sa fie, pe atat de neasteptat de placut a fost surpriza. Recunosc, am mai tipat pe acolo, Mainly, patesc asta cand cei din jurul meu tipa cat ii tin plamanii. So Tiehl si Diane am crezut ca imi sparg urechile, ca sa nu mai zic de copchilele de scoala ce erau in spatele nostru si mama, ce sunete ascutite scoteau…Dar, per ansamblu a fost ok. :)
Au avut si RockBand in aer liber. Tot un fel de Guitar Hero. Am avut surpriza sa il vedem pe Brad acolo. Brad e un client ce vine la diner in fiecare vineri si sambata seara. Un copchil care acuma a facut 21 de ani. Am baut niste ciocolata calda pe acolo. Au oferit gratis la toata lumea, sau ceai cald. Deasemenea si cookies, Mai rar asa ceva in Romania. Ori daca era, careva lua toata prajiturelele cu pumnu. Oh well.
Ne-am hotarat intr-un final sa mergem acasa, deja inghetam de frig.

In drum spre casa ne-am oprit pe-acasa pe la Amber, imi uitasem ID-ul (aka pasaportul) la ea in geanta in seara cu concertul si ne-am dus sa-l recuperam. Apoi am oprit pe la diner. Becky s-a intors acasa de la college dupa nici 2 luni. Becky e fata faina si de chef. Am cunoscut-o tot la diner, in timpul verii obisnuia sa fie acolo in fiecare noapte. Ea si Amanda. Apoi in setembrie a plecat la college, freshman. dar s-a intors. L-a lasat balta. Zice ca nu a putut face fata. Depresii and stuff, spitale, taiat vene…nah, nu zic nimic, ca mi-i foarte draga fata, dar nah, tipic adolescentului american: probleme, depresii, medicamente. Eu nu stiu de ce noi europenii reactionam altfel la cacaturi din astea. Ca doara stresuri avem si noi, inca destule. Nah, fiecare cu ce-l doare. Asa ca fata s-a intors acasa si spera sa faca ce ii place: becoming a hairdresser. Fiecare cu visele lui. So ne-am dus sa o vedem la diner, am baut doua cani cu ciocolata calda si frisca, am condus-o pana la Pizza Hut, unde lucrase in vara, trebuia sa vada pe cineva acolo. Am lasat-o si noi ne-am dus acasa. Aproape ora 1am.

Miercuri am avut darts. Am pierdut, dar am castigat experienta lol. Nu stiu daca am mai mentionat dar suntem cate 6 in echipa. So we played against the YMDA team. Have no idea de la ce vine. Young Men ceva Association. Ah, mi-am gasit si nume. So, as I was saying intr-un post anterior, we are the Bitches. Fiecare are un nume de bitch. Eu trebuia sa fiu Wonder ca nah, aveau tricou cu Wonder de anul trecut ceva de genul, apoi acum m-au intrebat daca vreau alt nume…Hmm, am stat, m-am gandit si m-am decis. Defapt aveam in balanta doua: Tool Bitch (de inteles de ce) si Fairy Bitch (yep, I looove fairies). So, am ales Fairy Bitch. Isn’t that sweet? :D Desi stiu ca nu prea se potrivesc. I mean c’mon…fairies are anything but bitches..oh well…Am ajuns acasa in jur de 10:30, just in time to watch my shows: Ghost Hunters si Destination Truth.

Maine e vineri. Defapt azi. Merg la servici pe noapte. Yeeey. :D Sambata la fel. Michael ma anunta daca trebuie sa merg si schimbul doi.

Cu asta inchei for now. So, noapte buna oameni buni. Peace out!

Currently listening to: Pillar – “Secrets and regrets”

Advertisements

Living the American life II

Luna Noiembrie a trecut destul de repede. Ne-am mutat impeuna pe la mijlocul lunii. Proaspat indragostiti, my American boy like the song says. Tatuaje, pierce-inguri, idealul meu lol. Dar avea 19 ani. Ah, nu conta. Am avut surpriza sa descopar ca era foarte popular. Asa am inceput sa ii cunosc cercul de prieteni, care nu era restrans deloc, din contra. Acum au devenit (si) prietenii mei. Marquise, Vanessa, RJ, Alec, Mike Fairy-Boy, Patrick Bowley, Emma, Jennah, ah, o groaza…in fiecare zi ieseam afara, faceam una alta, nu ne-am plictisit nici o secunda. We were so inlove. I-am cunoscut si parintii. S-au oferit sa ma ajute sa imi gasesc de lucru, tatal lui fiind om important in tot statul RI. Am fost la ei de Thanksgiving, my first Thanksgiving Day. M-au indragit imediat, M-au invitat si de Craciun alaturi de ei. Mi-au dezvaluit ca ma aflu printre putinii care au fost invitati la ei in casa, si poate singura ca am calcat pragul si a doua oara. Si crede-ma is niste oameni reci, dar foarte de treaba. Toate au fost bune si roz, dar din pacate lucrurile incepeau sa se schimbe. Tipic American. Toata ziua in casa cu baietii, jocuri video 24/24, si pe principiul nu calcati iarba, mai bine fumati-o. Deja eram exasperata. Devenise din ce in ce mai rea situatia. De nervi am ajuns sa ii si sparg arcada cu controleru’ de la joc. Ah, n-a vorbit cu mine cred ca 2 zile. Tensiunea era din ce in ce mai mare, isi pierduse jobul si nu avea nici un ban pus deoparte. Ajunsesem sa mancam in fiecare seara paste. Nu mai imi acorda atentie…muuuulteee. Intre timp am inceput sa ma atasez de noul coleg de apartament care se mutase in locul lui odata ce ne mutasem impreuna in casa lui Phil. Chestia a fost reciproca, mai mult sentiment venind din partea lui inca. Charlie, 31 de ani, tatuaje, piercing, duh…Jordan la randul lui se atasase de fosta prietena a lui Phil…si uite asa mai multa tensiune. Intr-un final, n-am mai rezistat, couldn’t take it anymore si intr-o dimineata, dupa anul nou, dupa o cearta ce o avusesem cu o seara inainte, mi-am facut bagajele si am plecat. I-am lasat un billet si atat. Danie a fost langa mine tot timpul asta. M-a luat acasa la el and his wife (Cris) cu bagaje cu tot. Am stat la el apoi cam o saptamana. Am vorbit cu Corina ca vin la ei, asa ca mi-am luat biletul de avion si dupa o saptamana eram in Reading, PA.

Aici m-am simtit in sfarsit ca acasa, fara stress, liniste si pace sufleteasca. Viata era frumoasa. Nu plateam chirie, nu aveam grija zilei de maine, mancare aveam tot timpul, in sfarsit. Ca acasa. Totul se schimbase, viata luase o noua intorsatura pentru mine. Atata aveam de facut, babysitting their 5 year old kid, Ryan. Programul meu devenise trezire la 8 dimineata, dus piticu la gradi, la 11 ridicat copilu de la gradi si apoi stat cu el pana la 3 grijit de el, pana vin parintii acasa. :)
Si asa a trecut luna ianuarie, februarie, martie, deja eram stresata ca ma simteam in plus si intretinuta, ca un parazit, nu eram independenta deloc si ma durea. Mandria mea era la pamant. Si ca din senin apare Onesin/Onesim (nu stiu daca e cu n sau cu m la sfarsit, roman si el, venit cu loteria in state). Deja Corina si Marcel imi cautau sot haha, ca sa pot ramane, ca deja asta ne era unica solutie, mai in gluma mai in serios, sa ma marit ca sa devin cetatean. Intr-o zi Onesin/m apare cu un alt tip, ca sa ne faca cunostinta. Si asa l-am cunoscut pe Silviu. Silviu are 27 de ani, lucreaza la ceva firma care inca nu stiu cu ce se ocupa exact. Merge si la RACC (Reading Area Community College), mai face pe DJ-ul ca hobby, mai vinde piese de masini pe ebay, se descurca, ce mai?!
A dat repede baiatul cateva telefoane si pac! M-am trezit cu un job opportunity. Schimbul de noapte intr-un family diner ca hostess. Si deja am 6 luni de cand lucrez acolo. :)
Lucrurile au inceput sa se inrautateasca, eram tot timpul obosita, nu mai puteam face fata si cu copilul, si cu stresul de a fi a 5a roata la caruta. Tensiunea n-a intarziat sa apara, problemele si certurile la fel. Eram deja disperata sa ma mut undeva, deja devenise rea de tot situatia. Asa ca la inceputul lunii iunie am ajuns sa ma mut in casa cu Diane, colega mea de la servici. Si o alta perioada incepe pentru mine.

Diane are 37 de ani, fiica de 15 ani (Tiehl), sotul ei a murit cu vreo 10 ani in urma de cancer, mama ei are cancer, iar tatal ei are probleme cu plamanii, respira doar cu ajutorul tuburilor de oxygen. Deja stau de 4 luni de zile aici si suntem ca la inceput, zici ca nu s-a saturat de mine inca. Mi-a zis clar ca nu ma lasa sa ma intorc acasa. Unde merge ea voi merge si eu, daca e sa se mute altundeva e deja batut in piatra ca ma ia cu ea. Eh, ramane de vazut.

Mi-am facut prieteni si la diner. Noroc si cu parul meu care isi schimba culoarea destul de des. Asa cred ca le-am atras atentia la toti. Haha.
De iesit mai ies in oras si cu Silviu, deobicei joia ca asa aveam liber de la servici. Acuma ca vine iarna mi-au mai taiat din ore pe motivul ca nu e foarte busy. Dar mi-au promis ca pe la sfarsitul lunii I’m gonna get back my hours. Asa ca deocamdata lucrez marti, vineri si sambata schimbul 2, mai pe romaneste. I really miss working third shift, asa ca sa faca bine sa-mi dea orele inapoi cat mai repede. Miss my customers, my regulars. :D

Ieri am lucrat toata ziua si tot n-am somn. E 8:30 dimineata. Degeaba, is obisnuita sa lucrez noaptea. Am in mine ritmul de schimbul 3 si dormit peste zi :D
Azi e miercuri. Deseara avem Darts. Diane m-a bagat in echipa lor de anul asta. The Bitches, asta e numele echipei, lol, cat de original. Ma rog, mie mi-au dat numele de Wonder Bitch. I don’t really make a big deal out of this, so I don’t really care. Diane e Thee Bitch, ‘capitanca’ noastra. Jucam cu alte echipe, un adevarat turneu hehe.

Ah e cazul sa ma duc. Trebuie sa imi hranesc broscuta testoasa. =)
Peace out.

Living the American life

E ora 6 dimineata. Ca de obicei nu am somn. De cand lucrez cu schimb de noapte nu am parte de somn noaptea.

In martie anul asta, sfarsitul lunii martie mai bine zis, am inceput sa lucrez la un restaurant (diner). Era pe vremea cand inca locuiam la ‘rudele’ mele Corina si Marcel.

Sa o luam cu inceputul. In mai 2008 mi-am dat licenta dupa ce am terminat facultatea. Intre timp imi depusesem actele, hartogarii si papetarii pentru a veni in State din nou anul asta cu viza de student. Haha, le spusesem alor mei dinainte ca daca de data asta primesc viza, nu ma mai intorc repede in tara. Si da, am primit viza. Asa ca pe 7 iulie deja eram pe avion inspre State cu multe planuri si speranta. Am ajuns la aeroport in New York. Din pacate n-a putut veni nimeni inaintea mea asa ca am luat taxiul spre Port Authority, una dintre cele mai mari statii de autobuz. Putin spus statie de autobus…un adevarat aeroport al autobuzelor, un intreg epicentru. Desi eram in criza de timp, am ajuns totusi la fix. M-am urcat in autobus. Urmatoarea statie a fost Providence, Rhode Island. Nu mai stiu exact cate ore a durat intreaga calatorie dar stiu ca am facut in jur de 3 ore din NY pana in Providence. Acolo m-a asteptat Danie, coleg de servici, cu care lucrasem la Mansion si anul trecut, si care urma sa imi fie din nou coleg, deoarece aveam acelasi contract de munca in acelasi loc unde lucrasem cu o vara inainte.
The Breakers Mansion

Closer look.

Danie e un mosulica foarte de treaba. Actually he’s not even that old. Are cred ca 61 de ani. He became my best friend since last year. So he picked me up si off to Newport. Inca o ora si jumatate.

Newport, oras micut, dar plin de amintiri. Ma simteam asa de bine aflandu-ma din nou acolo. Atatea amintiri.. It all came back to me.

Newport

Thames Street.

Vorbisem dinainte cu Eric si Nina ca voi sta cu ei in apartament. Pe Eric si pe Nina ii stiu de anul dinainte. Nina a fost colega mea de ..casa sa zicem. Una din cele 12 persoane care stateam in casa anul trecut. Eric a devenit prietenul ei mai pe la sfarsitul verii. Stiam ca sunt tot impreuna pentru ca tinusem legatura cu amandoi, mai mult cu ea. Eric e originar din Liberia si are 19 ani. A venit in State de mic, impreuna cu o parte din familia lui, ca refugiati. Acum e in armata si face scoala. Nina e mai mare ca mine, avea 24 de ani in 2007 daca bine mai tin minte. Acum ar trebuia sa aiba in jur de 25-26 de ani. O faptura mica mica si slabuta. Ea e din Bulgaria, tot asa venita cu viza de student a doua oara la rand. Am ajuns la adresa pe care Nina mi-a dat-o in jur de ora 12 noaptea. Am sunat-o…o trezisem bineinteles, se pusese la somn deja. Ne-am imbratisat, pupat, tot tacamul, mi-am luat ramas bun de la Danie, urma sa il vad in the morning anyways la servici. Am intrat in casa, unul din cele 4 sau 5 apartamente cate avea casa. Nici in ziua de azi nu stiu exact cate erau. Stiu doar ca proprietaru statea intr-un apartament la etaj, si mai erau 1 sau 2; si la parter eram noi si vecinii nostri care mai incolo au sa ajunga my new best friends. Apartamentul mic, foarte mic si stramtorat. O bucatarie din care dai in sufragerie si apoi 2 camere mici si baia. Cand zic mici, ma refer la ceva mic, foarte mic. Dar nu ma puteam plange, aveam un acoperis deasupra capului. Cand esti singur printer straini si nu prea ai de unde alege, nu ai loc de plangeri si sclifoseli. Nici nu mi-am desfacut bagaje, m-am pus direct pe canapeaua din sufragerie, sin e-am dus toti la somn ca aveam scoala si servici ziua urmatoare toti. Si astfel a inceput vara mea in America.

De acolo servici in fiecare zi. M-am reangajat si la magazinul de haine unde lucrasem cu o vara inainte. Pretty much aveam terenul pregatit. Floare la ureche comparativ cu anul trecut, deja stiam ce am de facut, unde am de mers, cunosteam oraselul cu ochii inchisi. Si asa a trecut luna iulie, august. A venit ziua mea. Asa, vecinii nostri. De ziua mea mi-am invitat prietenii bulgari pe care ii stiam tot asa de anu trecut, o parte din ei, prin Nina, si am mai invitat sip e restul pe care ii cunoscusem anul asta. M-am gandit sa ii invit si pe vecinii nostri. Usa era deschisa, asa ca am batut usor la usa si mi-am strecurat capul in sufragerie. Heather si Jarrod stateau pe canapea. I-am invitat repede si cu asta m-am intors in casa. Dupa un timp a inceput sa apara lumea. Nu foarte muti pentru ca majoritatea erau inca la servici, sau erau obositi dupa servici. Nu s-a arata sa fie nu stiu ce zi de nastere speciala, dar eram obisnuita, al doilea an la rand cand imi sarbatoream ziua de nastere printre straini. Am baut, ne-am distrat si cam atat. Ah am primit un cadou dragut de la Nina & Co., un calut de plus, marioneta, stiau ca imi plac caii foarte mult.

Si astfel a inceput si prietenia mea cu Heaher si Jarrod. Ea lucra la un daycare peste zi si din cand in cand eram babysitter pentru copiii de care avea grija in daycare. Ea are 21 de ani. Jarrod e student la cea mai tare universitate din Newport, Salve Regina University.

Salve Regina University

Ah universitatea aia arata ca un castel, e superba, plus ca detine in jur de 20% din proprietatile orasului. Banoasa, nu gluma. El studiaza Criminal Law and Justice. Era in anul 3. Anul asta (2009) a absolvit, dar din pacate nu am putut merge la absolvire. Si asa a trecut vara cand la servici cand pe trepte in fata apartamentului lor la tigara o poveste una alta. In fiecare zi eram cand eu la ea cand ea la mine.

M-am chinuit sa imi rezolv acte una alta ca sa pot s ate devin cetatean, cumva. Atata stress si chin cred ca n-am avut in viata mea cat am avut cu actele astea. Am incercat sa intru la facultate acolo la master. Am fost la Salve Regina, am vorbit cu tot felul de International Advisors, eram aproape intrata, totul rezolvat, darn u aveam banii necesari. Mi-am si dat TOEFEL-ul de care aveam nevoie. Acte de tradus si legalizat, telefoane in Romania la facultate sa imi trimita diploma in original, etc. Multa bataie de cap, nu as dori asa ceva la nimeni. Intr-un final mi-am angajat avocat ca deja innebuneam de stress. M-a costat o groaza de bani, nici nu stiu daca s-a meritat, dar macar nu am avut atata bataie de cap. I-am dat ei sa resolve tot, ma saturasem. Si asa in octombrie mi-am depus acte pentru preungire de viza, care defapt s-a dovedit a fi schimbare de viza, din viza de student in viza de turist. In 3 octombrie mi-i s-a incheiat si contractul de munca. Aici iarasi multe alte detalii, dar sunt prea in urma cu toate ca sa le rascolesc din nou, si ca sa povestesc tot mi-ar lua poate vreo 10 pagini cel putin. Asa ca o lasam deocamdata asa cum e. De vizitat n-am reusit sa vizitez nimic, in mare parte pentru ca lucram doua joburi in fiecare zi. Nu am avut nici macar o zi libera. De dimineata de la 7 pana la 3 la Mansion si apoi direct la magazin. Nici sa mananc nu aveam timp. Mancam o data pe zi dimineata. Contractul la Mansion mi-I se incheiase asa ca am ramas doar cu slujba de la magazinul de haine. Deja orasul ramasese vara turisti, nu prea mai avem nici clienti, Elaine (patroana de la magazin) imi zicea ca in curand urmeaza sa inchida magazinul, sezonul se incheiase. Incet incet banii se imputinasera. M-am decis sa merg sa imi incerc norocul in Florida impreuna cu o prietena din Croatia care inca mai ramasese si ea. Tot asa isi schimbase viza. Cand le-am zis alor mei despre asta they freaked out. Asa ca am lasat balta planurile pentru Florida.

M-am decis intr-un final sa ma duc in Reading, Pennsylvania la Corina si Marcel cu gandul ca soarta imi va surade pe timpul iernii, un job ceva mi-I se va arata cat san u raman fara bani, si planuiam ca in aprilie sa ma intorc in Newport.

Intr-o seara cu vreo 3 saptamani inainte sa plec, Eric a decis sa iesim in oras la gramada. Si asa l-am cunoscut pe Jordan, my boyfriend to be. Am decis sa nu mai plec in PA…cel putin deocamdata. Dar in noiembrie am mers in vizita la ei pentru o saptamana, dupa care m-am intors in Newport. Am decis sa ne mutam impreuna. Kinda convenient for me ca el avea sa plateasca chiria, eu deja ramasesem fara bani. Nu-s materialista, it’s called surviving =D. Ne-am mutat in casa celui mai bun prieten al lui, Phil. Acolo mai stateau si altii. Asa i-am cuoscut pe Brad, Phil’s roommate, then Christina and Mike (care erau impreuna). Am inceput seara cu Guitar Hero, jocul care face furori inca, dar asta era ultimul aparut, ma rog, la momentul de fata, tocmai imi mai adaugasera si setul de tobe, pe langa chitara, microfon si chitara bass.

O noua perioada avea sa urmeze pentru mine.

More to come, but some other time.
Peace out.