Land of opportunities my ass…

Mi-e dor de casa. Nu pot sa dorm noaptea. Ma trezesc plangand. Ma tot gandesc care ar putea sa fie motivele pentru care sa raman aici, pentru care sa mai rezist o perioada de vreme. Multi imi spun sa rezist, sa fiu tare si puternica. Nu e asa de usor. Toti cei care imi dau sfaturi au pe cineva alaturi de ei, au venit cu cineva iubit (familie sau prieten). Nu e acelasi lucru cu a fi singur aici. Nu stii ce iti rezerva viitorul, nu stii unde vei fi maine..in ce casa te vei muta, cu cine vei sta, asta daca ai unde te duce.
In fiecare zi pun in balanta pro si contra sa vad ce se merita mai bine. Singurele lucruri pro sunt cele materiale. Cele spirituale lasa de dorit big time. Se merita pentru un cacat de valiza plina cu haine ca sunt mai ieftine aici? Pentru ca gasesti tot ce vrei? Cu ce pret? Deja m-am saturat sa imi iau si haine. Sau pentru mancare mai ieftina? La ce? Abia mananc o data pe zi, si nu-s mare fan al mancarurilor; un sandwich and i’m happy.. Pentru ce altceva…? Tot pun deoparte…ok..pentru ce? Am mai trimis si acasa, nici n-au nevoie ai mei…am imprumutat la lume pe aici…dar de asta stau aici si ma disturg, de asta stau si lucrez, ca sa imprumut lumea…? Ah… De apartament in chirie ca sa stau singura nu imi ajunge, ar trebui sa mai imi iau inca un job..dar apare alta problema..n-am masina si nici nu pot sa imi iau carnetul, din nou, hartii si acte…Asta urasc si mai tare; sa depind de altii cand intotdeauna am fost o persoana independenta.
Si presupun ca odata ajunsa acasa lucrurile se vor schimba; voi duce lipsa de cele materiale. Dar ma tot gandesc cat de saraca poate fi Romania ca sa se merite sederea mea indelungata aici printre straini, sa se merite sa indur toate astea, sa ii accept pe toti ignorantii de aici, care se plang de toate, care habar nu au ce inseamna sa duci o viata grea cu lipsuri, sau sa nu ai tot ce iti doresti. Rasfatati, increzuti, ah, America se duce pe p*** rau de tot. Tara oportunitatilor si posibilitatilor my ass! E atat de greu sa obtii ceva si aici, pana si un job. Sa nu crezi ca odata venit aici, peste noapte devii cineva… Tot un nimeni ramai…

Ca in Evul Mediu, nici internet nu am avut in ultimele saptamani. N-am putut sa tin legatura cu cei de acasa si doare. Internetul era singura legatura cu Romania. N-am reusit sa vorbesc cu ai mei la microfon sau macar sa ii vad pe webcam de 6 luni… Sau ei pe mine… Nu le-am vazut chipurile de o jumatate de an… Dar ce pricepe americanu? Il doare undeva. Ii are pe toti aici, si pe cei care ii vrea si pe care nu-i vrea. Ce stie despre a avea pe cineva departe si internetul fiind singura legatura cu ei? Atata ignoranta. Fotografiile mi-au ramas singura alinare. In fiecare seara cand sunt la servici imi inchipui ca pe usa intra mama, tata sau Roro.. :) Deja ma dilesc.
Visasem intr-o seara ca m-am intors acasa. Eram afara in fata blocului unde am locuit timp de 18 ani (de care voi fin intotdeauna foarte atasata). Mama, tata, Roro, bunica, pana si bunicu erau in curte. Toti erau imbracati festiv. Dar nici unul nu m-a bagat in seama, ori nu m-au observat. Le-am spus ca m-am intors acasa.. Singura care a zis ceva a fost mama si a zis “shhh, nu acuma, facem ceva important” fara sa se uite la mine, fara sa ma priveasca si m-a ignorat din nou. Tin minte ca eram distrusa si dezamagita. Si am plecat de acolo. Ma gandeam ce sa fac acuma; ai mei nu sunt fericiti ca m-am intors, inapoi nu ma pot duce…Tin minte ca m-am trezit dimineata si m-am bucurat ca eram tot aici. hmm.

Cand ma gandesc si la toti prietenii pe care ii am acasa..Aici nici nu pot sa ii numesc prieteni…doar cunostinte. Amintiri ma napadesc la ordinea zilei..si sunt atat de multe..atatea persoane, atatea chipuri, atatea voci, atatea locatii…
Cand Doamne se vor decide sa renunte la vize?
Nu stiu ce vreau..Adica stiu ca vreau acasa, dar vreau aici…Si acum iarasi..pentru ce vreau sa stau si aici? Atat imi doresc sa pot sa ii aduc pe ai mei aici….As fi fericita…Sau macar pe Roro. Dar ai mei nu o lasa. BS. My walls are closing in. Fear is how I feel. I can’t seem to find myself again. Too much pressure to take. Yep, pretty much that’s how I feel. This won’t change. Peace out!

Currently listening to: Placebo – In the cold light of the morning

“Don’t give up on the dream! Don’t give up on the one thing and everything that’s true!”

PS: Been trick-or-treating pentru prima data in viata mea. Cu traistuta la colectat dulciuri =))
O sa pun cateva poze cand imi permite internetul :)

Jason’s Woods

Jason’s Woods. Ca doara vine Halloween-ul si America se pregateste de sarbatoare, inca din septembrie. Jason’s Woods (cu numele luat de la Jason din seriile “Friday the 13th”) e o metoda de divertiment pentru americanii de aici din zona pentru niste clipe de ‘groaza’.
Intr-o duminica (prin oct) ne-am trezit pe la 4 dupamasa, ca am lucrat sambata 15 ore. Aveam planuit cu o saptamana inainte sa mergem la Jason’s Woods. Asa ca cum ne-am trezit, n-am mai stat pe ganduri si am plecat. Am avut noroc ca a fost zi cu soare dupa ce in ultimele zile a plouat. Dupa o ora de mers cu masina am ajuns in sfarsit la destinatie. Deja se intunecase afara, numai bine ca sa fie mai spooky. Cand am ajuns acolo, o groaza de masini deja parcate. Am coborat noi frumusel din masina, un frig de tremurau hainele pe noi si ca sa nu mai zic de noroiul in care ne scufundam. Ah toate ca toate, ignoram noi astea si purcedem spre casa de bilete… Un rand mamaaaaaa….Noh nu-i bai, stam si la rand…Dupa vreo 35 de min cred ca ajungem si noi sa ne luam beletele. $25/persoana pentru 3 ‘atractii’ si 2 gratis (comes with the package). Daca mai plateam inca $15/persoana eram VIP si nu trebuia sa stam la rand, intram primele la toate atractiile. Neh, f*** it, pentru inca $60 de dolari pe langa aia $100…asa ca am ales sa stam la rand ca tot omu’.
The first stop era un museu (the gruesome museum) tot felul de scarbosenii si creaturi, si se mai ivea ici-colo cate o vrajitoare sau mai stiu eu ce, ca sa ne sperie. Au reusit nah…Erau asa de ‘still’ ca nici nu iti dadeai seama care e viu si care nu.
Dupa museu urma un ‘labirint’. In intuneric, pereti si acoperis, fara lumina…bineinteles ca ceva ne astepta si inauntru. Tema era “Nightmare on Elm Street”. Trenuletu prin intuneric, mana de mana, strain sau nu, purcedem la lupta. Eram fix in fata, priemele..tiptil, expect the unexpected…niste sunete de parca am calca pe ceva vascos, ochi sau viermi…ma gandeam ca asa trebuie sa fie, cu efect…intuneric ca naiba..mai apare cate un Freddy din cand in cand, mai un foc, nah tipete si urlete, sperieti. Scapam cu bine si din labirint. Ma uit la adidasi…plini de noroi, pantalonii la fel…noroi pana la glezna..ugh…apoi am facut legatura cu materialul vascos pe care calcasem noi, de am crezut ca sunt viermi sau ceva…Ca sa mai aud de pe la unu altu ca se impotmolisera si ei in noroi in timul aventurii noastre, their shoes got stuck in the mud, too.
Urmatorul rand la care trebuia sa asteptam era pentru hayride: remember, tractorul cu fan prin padure?well..inca vreo 20 de minute pana ne-a venit si noua randul. Ne-am asezat noi comod in fan la gramada (in jur de 60 de persoane odata) si am pornit in aventura noastra prin padure.
Am avut parte de nebuni inchisi in custi atarnati in copaci, vrajitoare bineinteles, Mike Myers, Freddy Krugger, Frankenstein and his creator, creaturi din “Predator”, cave men, etc.; tractorul nostru mai oprea din cand in cand in the middle of nowhere si te mai trezeai cu ceva ‘creaturi’ care fugeau in jurul nostru si mai sarea pe tine, zbierete, urlete, tipete, voma (aka apa), spuma, foc, ah…tot ce vrei si ce nu vrei. Dupa vreo 15 min de atata nebunie, se termina si ‘cursa’ noastra, gandindu-ne ce ne asteapta de data asta.
Coboram fain frumos din fan si fuga fuga la rand, ca sa nu avem de asteptam mult, sa ajungem in fata lui X, Y si Z.
‘Barn of Terror’…Randul merge ireal de repede. Ajunge si la noi. de data asta am zis ca stau in fata cu Tiehl (fiica lui Diane), n-am mai avut de gand sa fiu ultima ca sa apar tot randu ca pierdeam toata distractia. Diane se sperie foarte repede, si de fiecare data sarea pe mine si tipa..ugh..hate that. S-o cam ofticat cand i-am zis ca stau in fata si nu mai is ultima, ca asta o facea pe ea ultima. Oh well. Nenea-mosntru care ne explica reguliile una-alta (do not touch this, do not touch that, cell phones, personal items, do not touch the actors – tell them not to touch us – blablabla) deschide usa si Tiehl intra prima. “Alex, hold my hand” atata am apucat sa aud ca nebunu inchide usa si o lasa pe asta saraca singura inauntru si pe noi inca ne tinea afara…Hahaha toata lumea incepe sa rada..:| Very funny people. Ma rog, deschide omu usa si ne lasa sa intram. Mana de mana iarasi, noi conduceam tot grupul de vreo 10 persoane. Ca Tarzan prin jungla…Nu vedeam nimic, nu auzeam nimic, nu stiam ce urmeaza, dar stiam ca ceva la un momentdat trebuie sa sara pe noi…Dar noi fearless….Mda, pana la primul zbierat….AHH…IHH…AHHHH…La un momendat ne-am pierdut. pipaim peretii disperate, nu stiam incotro…randul astepta dupa noi…stanga si fata era perete si un loc stramt intre…sigur nu trebuia sa o luam pe acolo…inapoi nu puteam, iar in dreapta erau niste scanduri care blocau o intrare/iesire….”Which way to go???” Toata lumea “Just goo!!” Noi iarasi “Which way??”…continuam sa pipaim in intuneric..nimic…O voce ca de dupa perete ne sopteste “Duck!” Dar nu ne dadeam seama de unde venea vocea. “Where??Which way?” …”Duck!” zice iarasi vocea putin mai raspicat :))) Ca sa ne dam seama ca venea din dreapta de printre scanduri…Apparently trebuia sa ne strecuram pe sub scandurile care erau la nivelul buricului…”I’m noot going that way!!” Toata lumea deja urla “Just go!!”” hahaha. Nah am facut-o si pe asta…Din fericire nu ne astepta nimic chiar dupa ‘usa’ asa ca am inaintat. Am asteptat toti sa iasa cu bine de printre scanduri si apoi am luat-o in continuare prin ‘coridarele’ stramte. Am auzit pe unu altu din gramada noastra zbierand, deci se pare ca era ceva dupa usa, dar pe noi ne-a lasat in pace..E ok, sa sperie si restl grupului, nu doar pe cei din fata, ca apoi se pierde farmecul. Dintr-o incapere intr-o incapere, pe diferite teme: vampiri, orga, sicrie (miscatoare), panza de paianjen si luamanari; apoi roboti miscatori de prin viitor, mult celofan si foi de aluminiu si metal; apoi bineinteles scarbosenii multe cu corpuri mutilate, sange mult, lanturi, custi, flesh, bones, spanzurati, drujbe electrice, etc. Apoi iarasi cateva parti where we had to duck and crawl…si…scari care ducea la etaj, si acolo iarasi o tura de sperieti. Intr-un final scapam si de asta…Omg, cred ca asta a fost cel mai scarry place dintre toate, si mai scarry decat the haunted house la care am fost cu cateva saptamani ianinte (bine, aia era child friendly).
So our next and last stop era un fel de corabie care se pierdeam in alte structuri: The Pirates Revenge. Ne da tanti (care avea un machiaj superb – gen din Piratii din Caraibe, par mare dreadlocks amestecat cu seeweed si alte plante si creaturi din ocean, pe fata pictata cu rosu si portocaliu si avea doua stele de mare lipite pe obraz, aratau ca si cum ar fi crescute in obraz – ah, misto)..asa cum ziceam, ne da tanti de la intrare niste ochelari ‘3D’ (care m-au scos din sarite, ca nu stateau nicicum peste ochelarii mei), dupa care intram inauntru. Peretii erau pictati cu ceva vopsea speciala care cu ochelarii iti dadea impresia ca esti cu apa si totul e 3D. Ca si felicitarile sau vederile alea vechi care le misti si iti arata diferite imagini. O tura de sperieti si pe aici cu tot felu de pirati care te urmareau si sareau pe tine..La iesire un copil cu o galeata colectiona ochelarii lol. Si cu asta s-a terminat aventura noastra at Jason’s Woods!
Si cum inaintam noi catre parcare, in stanga noastra vedem un cort si doi oameni inauntru.. Psychic Reading zicea panoul. Handwriting analysis, Palm reading (una sau amandoua) si Tarot card reading. Nici n-am stat pe ganduri, Tzup! in cort. Era o tipa blonda si un tip (frati ca sa aflu mai apoi). Tiehl s-a bagat prima repede la tipa pentru palm reading, eu imi asteptam randul frumos la cartile de tarot la nenea, care avea de terminat cu un cuplu. Mama lui Diane urmatoarea la tipa, eu inca asteptam, Diane urmeaza si ea la tipa pentru palm reading, intr-un final pleaca si cuplu si ma asez frumos pe scaun. Facem cunostinta, imi explica faptul ca va fi a spiritual reading. Nah, bun…Shuffle-eaza nenea cartile dupa care ma pune sa ma relaxez, etc si sa extrag 4 carti. Si incepe sa ‘citeasca’. Ca din punct de vedere spiritual is la pamant, ca am trecut prin multe dar o sa vina si zile cu soare, ca is un spirit creativ si artistic, ca am fost intr-o relatie dar el nu e alesul. I-am zis ca nu cred in ‘The One’. “Ah, bine ca mi-ai spus, hai sa il numim prietenul cel mai bun.” “Asa mai merge ma gandeam eu.” Apoi imi zicea ca ‘prietenul meu cel mai bun se afla undeva in Arizona (ceea ce m-a luat prin surprindere avand in vedere ca Arizona e prima pe lista mea de ‘excursii’, cap de lista). Ca e muzician, probabil, chitarist..si ca ma asteapta si imi trimite tot felul de semnale…Mnah, boooon…Mai imi zice una alta, ca is luptatoare, ca o sa reusesc in viata, ca vede bogatie, ca am fost buna in scoala, ca am asimilat repede orice informatie, ca eram privita cu respect la scoala, ca o persoana mai invarsta o sa ma invete lucruri spirituale, si o sa le asimilez repede, si ca sunt o mare iubitoare a pamantului, ca ar trebui sa imi diretionez energiile in sus, spre cer, in loc sa le trimit in jos, in pamant, etc. Si cu asta gata, vreo 5-10 minute though. Multumsc frumos, ma ridic frumusel de pe scaun si ma proptesc pe scaunul ei, la un palm reading. Tiap imi ia palma dreapta si direct: vad un spirit artistic si creativ…si la care se ia curentul..”And now I can’t see anything” lol; becul lor se stinge si ne lasa in intuneric…Niciunul din ei nu-si sa seama ce se petrece, tipa ia o luamanare de pe masa si continua: i see a rocky road, 3 ani pana imi gasesc jumatatea, my energy is fainted (mi-a dat 2 cristale sa le port cu mine tot timpul), apoi ca vede multe calatorii in viitorul meu, ca ori scriu o carte ori tin un jurnal cu toate prin ce trec, excursii, aventuri, etc. Mai una alta si gata…scurt si la obiect. Desi ea a fost la exacta, mai la detaliu, pacat ca a tinut mai putin. Dar oricum a fost o experienta interesanta. My first time.
Se facuse oras 10, ne-am indreptat finally spre parcare. Bineinteles ca in masina am vorbit numai de experienta ce am trait-o cu cititul in carti si in palma. Toate 4 am descoperit ca tipa ne zisese niste chestii pe care nu avea de unde sa le stie: ii zisese lui Diane de faptul ca vrea sa demoleze casa parintilor si sa construiasca alta, ce e adevarat, chiar vrea asta la sfarsitul anului, i-a zis de faptul ca bunicul ei (care e mort) nu vrea sa lase casa, asa ca si-a facut ‘birou’ in una din camerele de la etaj si joaca mult (as in gambling) si din cauza lui persoanele din casa sunt tot timpul bolnave (sa nu uitam ca tata e cu tuburile de oxigen, mama bolnava de cancer, si acuma recent dupa rezultatul analizelor, dupa multe luni de chimio si altele, cancerul s-a raspandit, nepotii cand ajung acolo de imbolnaveasc daca stau pentru cateva zile, etc), asa ca i-a dat un pozitive oil sa dea prin casa dupa ce a daramat-o, inainte sa construiasca, ca spiritul sa nu ramana si in casa nou construita. Plus ca Diane nu stiuse ca bunicul ei iubea jocurile de noroc, a aflat in masina ca asa e de la mama ei, dupa ce ii povestise. Apoi i-a mai zis ca ea si cu o prietena vor sa practice wicca, dar ea ar trebui sa stea deoparte deocamdata ca e inconjurata de negativitate. Ha, de unde a stiut si asta? Tiehl a primit ceva ulei tot asa cu care trebuie sa se unga sau ce naiba ca sa fie mai relaxata, ca se enerveaza foarte repede, as in bipolar. Si de atunci fata vine vesela acasa….Maybe its mind over matter.

Am ajuns si noi intr-un final acasa, ne-am pus la somn, iar eu am adormit cu cristalele langa mine. Haha. Peace out!

Currently listening to: Slipknot – Snuff