A new life begins.

ZIua nuntii noastre

Si deci m-am casatorit! Dap, sunt o femeie maritata si inca nu-mi vine sa cred. Incerc sa ma obisnuiesc cu ideea si e din ce in ce mai bine. Starea civila am facut-o defapt pe 7 iulie, iar nunta in sine pe 3 septembrie. Starea civila a fost ceva mic, doar membri familiei lui. Nunta insa a fost ceva mai marisoara, in jur de 50 de persoane.
Am invitat membri ai familiei lui, prieteni romani apropiati mie, colegi de servici, prieteni de baute. Rochia a fost superba, tortul mirabolant. Pacat ca ai mei nu au putut sa fie prezenti. Dar pentru asta vom avea inca o nunta. Sper ca la anul care vine, prin vara lui 2012, vom face nunta acasa in tara pentru rudele mele si preietenii mei. Abia astept sincer.
Mai am de rezolvat un act-doua si apoi totul va fi ok. Pana atunci, incerc sa ma mai obisnuiesc un pic cu viata de femeie maritata (care deocamdata, fie vorba intre noi, nu e mare diferenta fata de cea dinainte).

To be or not to be… happy?!

Am ajuns si noi cu bine in anul 2011. Tot aceleasi probleme, tot aceasi taranime, tot aceleasi cacaturi. Criza continua, isteriile sunt tot aici. Nimic nu s-a schimbat. Inca un an ca toate celelalte.

Viata mea s-a schimbat pe ‘ici si ‘colo, nimic major. Una bucata significant other si cam atat. Imi omor zilele tot la acelasi restaurant, imi duc zilele in aceasi casa (cel putin deocamdata); tre’ sa-mi iau inima in dinti intr-o zi si sa iau o decizie, probabil ma mut cu cal, cu pisica, cu tot tacamu’. Mai vedem, deocamdata sunt o comoda. Dap, ca altfel nu-mi pot explica ce probleme majore am. Probabil luarea de decizii, in general, ne omoara pe toti.

Nu cred in fericire sau ‘jumatate’ sau ‘soul mate’ cum i se mai zice in ziua de azi, dar intotdeauna e bine venita o persoana care te adora, care te respecta, cu care te intelegi bine, si sentimentul sa fie reciproc. Altii ar zice ca asta e definitia unui ‘prieten’/’amic’. Sa fie oare? Nu stau sa despic firul in patru. Daca asta inseamna sa fii fericit, atunci sunt fericita si iubesc.

Real love…

O prietena de-a mea spunea ca “Nu exista asa ceva.Exista pasiune,afectiune,atasament,gingasie,respect reciproc,familie,sex.

Dragostea e de fapt un ideal indepartat.

Cand spui: sunt fericit…e de fapt doar o senzatie de moment,e bucurie,satisfactie,eliberare momentana.

Fericirea si iubirea nu exista.

Sentimentele se schimba in timp,e vorba de obisnuinta,de faptul ca trebuie sa-ti sprijini partenerul la greu,sa-l ajuti,sa-i gatesti,sa-i demonstrezi ca nu ti-e indiferent…dar dupa cativa ani,pasiunea se transforma in atasament.

Daca exista respect si afectivitate,ramai cu acea persoana,daca nu relatia se destrama.”

Sincer sunt total de acord. La fel si porcaria cu suflete pereche sau mai stiu eu ce baliverne. Asa e intotdeauna. La inceput te apuca fluturii prin stomac, adrenalina aia de indragostit si mai apoi cum se termina toate? Ca sa nu mai zic de suflete pereche..Riight.