Home sweet home – Romania.

Am fost si acasa in Romania in sfarsit, dupa aproape 5 ani! Bineinteles ca a trecut destul de repede toata luna septembrie in care am fost plecati.

Dupa ce mi-am rezolvat toate problemele cu hartiile, mi-am luat de la NY hartia de calatorie si pe 4 sepembrie am avut avionul din aeroportul JFK catre Budapesta. Urasc avioanele si tot procedeul prin care trebuie sa treci la fiecare control la intrarea si iesirea dintr-o tara. Ca sa nu mai vorbesc de timpul petrecut, in total, in toata calatoria – cel putin 24 de ore trezi pentru fiecare zbor.

Acasa am ajuns miercuri pe 5 septembrie. Nu cred ca mai trebuie sa pomenesc cat de incantata am fost si cum mi-au dat lacrimile odata ce am vazut pamant european dedesubtul nostru. Escala am avut-o in Istanbul, Turcia. Nu cred ca mai fac greseala asta data viitoare. Niciodata in aeroportul acela decat daca merg sa vizitez Istanbulul…

In Budapesta m-au asteptat ai mei ca de fiecare data! Din pacate fericirea mi-a fost umbrita de faptul ca mi-au pierdut bagajul in Turcia (unul din motivele pentru care nu mai fac escala acolo). In loc sa ma bucur ca ii vad pe ai mei dupa 5 ani, totul inca imi parea ca un vis. Inca speram sa imi primesc bagajul, dar dupa 1 ora petrecuta in spatele usilor, am decis sa ies afara si sa sper ca il vor gasi in curand.

Cand am iesit pe usa acolo erau au mei cu ochii inlacrimati. Inca tot nu-mi venea sa cred. Ne-am imbratisat si ne-am pupat si totul parea ca un vis. Dupa putin timp deja aveam impresia ca nu plecasem pentru atata timp, parca era doar un alt sfarsit de vara cand ma intorc acasa dupa 3 luni petrecuta in State.

Eram insa foarte obositi, si eu si Dan. Am atipit cate putin amandoi in masina. El a stat in fata cu tata eu in spate cu mama si Roro.

Acasa in sfarsit am ajuns destul de tarziu, numai bine, am povestit putin apoi direct la somn :)

Dimineata am fost la pasapoarte sa mi-l refac, alte umblaturi. Ah cum mi-am adus aminte de toata birocratia din tara. Tin sa mentionez ca toata luna cat am stat acasa am umblat de nebuna dupa pasaport, inscrierea casatoriei in Romania, buletin una-alta.

Am facut un tur al Maramuresului si un o excursie pana in centrul tarii. Am fost pe Transfagarasan, cetatea de la Alba Iulia, Sibiu, am icnercat sa mergem si la Castelul Bran dar a fost prea tarziu si era inchis. Sighisoara iar, era prea tarziu si am hotarat sa mergem acasa. Doua zile. Data viitoare vom vizita Castelul Bran si Rasnovul, Sighisoara si altele pe care nu am resuit din cauza lipsei de timp. Ah, si Huniazii de la Hunedoara :)

Totul a trecut foarte repede. Am umblat prin oras pe unde nu am mai fost demult, am fost la Cluj, mi-am vizitat prietenii de acolo. Sufletul mi-e mult mai impacat acuma. Ma simt mult mai bine stiind ca am reusit sa merg acasa. Si mai ales acum cand pot sa merg de cate ori vreau si cand vreau.

Anul asta care vine (2013) mergem acasa din nou, in septembrie, pentru nunta lui Roro :)

Advertisements

Consulatul lu’ peste

In sfarsit am terminat cu toate hartiile, cel putin asa sper. Luni dimineata am fost la New York la Consulatul Romaniei ca sa imi scot titlul de calatorie deoarece pasaportul mi-e expirat. Sper sa nu-mi fac probleme faptul ca titlul e pe numele de fata. Unele acte sunt pe numele de fata inca, iar altele pe numele dupa casatorie. Tranzitia asta ma omoara. Acasa ma duc sa imi fac pasaportul nou cu numele dupa casatorie si sper sa nu mai existe apoi probleme pana cand vine timpul sa ma duc la cetatenie si imi pot face pasaport american. Si apoi gata! Abia astept!

Si revenind la ‘excursia’ in New York, per se. Nici nu stiu de unde sa incep. Amandoi am fost rupti de oboseala. Lucraseram cu o zi inainte toata ziua pana la 12 noaptea. Ne propusesem sa plecam de acasa pe la 4 dimineata. Asa ca nu ne-am dus la somn pentru ca nu avea rost. So, pe la 5 ne-am dus la diner sa mancam ceva si la 6 am pornit ca sa nu prindem trafic prea mare avand in vedere ca ne ia vreo 2 1/2 – 3 ore pana acolo.

Manhattan, NY

Trafic in New York

Ok, New York-ul in sine frumos. Nu neg ca mi-ar placea sa locuiesc acolo, dar fara masina. Bineinteles e teroare sa conduci pe-acolo. N-am inteles nici eu ce e asa mare lucru pana nu am fost pe-acolo de cateva ori, si ca pasager, nici macar ca si sofer. In fine, noroc cu GPS-ul am gasit si noi Consulatul Romaniei. Ma asteptam sa fie ditamai cladirea importanta in New York, totusi, esti un Consulat nu un magazin, dar stiam la ce sa ma astept cu o noapte inainte cand de curiozitate am cautat pe internet, Google Maps, unde se afla si cum arata (view of the street). Si uite asa mi-o picat mie fata cand am vazut ca e la parterul unui bloc…atat…

Si sa revenim in New York..noroc cu GPS-ul, si am ajuns si noi la…blocul respectiv in jur de 8.30 dimineata. Am parcat si noi peste drum (Google Maps, din nou, ne-a aratat ca este peste drum o parcare disponibila 24h, cu etaje si valeti si figuri). Am hotarat ca nu conteaza cat costa, e chiar peste drum si nu trebuie sa ne invartim prin oras jumatate de zi. Bineinteles ca mare ne-a fost mirarea, desi stiam la ce sa ne asteptam. $33 pe 2 ore….Soc..Si inca odata, in reluare…$33…pe 2 ore…Noh nu-i bai. Asta este. Si lasam masina la nenea, traversam si noi straduta si ne trezim in fata unui bloc. La parter niste geamuri si o usa de sticla ma indeamna sa casc ochii inauntru. Ca daca nu scria frumos cu litere aurii pe pereti “Consulatul Romaniei/Romanian Consulate” nu stiam ca l-am gasit. Doi baieti mai asteptau si ei sa se faca ora 9, ca atunci se deschide. Si deci ma uit eu inauntru…in fata usii de la intrare se afla una din ‘portile’ alea de security check prin care trebuie sa intri ca la fiecare aeroport sau cladire importanta. Apoi mai deslusesc eu pe dreapta doua ghisee ca la Romania :)) Sticla cu o scobitura mica pentru contact si conversatie. Drept inainte vad o toaleta. Pe stanga o incapere mica, sala de asteptare ma gandesc eu. Si ma mai uit eu inauntru, si ma uit..dar nu mai vad nimic…Atat? Cat dormitorul meu de mare…Noh bun ia ca se face 9.10 si in sfrasit dechid si ei (tipic, ca nu puteam deschide la timp, doamne fereste). Intru eu dupa cei doi baieti, intram prin usa care ma astept sa bip-uie, dar nu face nici un zgomot, apoi realizez ca nu funsctioneaza. dar bineinteles, de ce ar functiona :)) Si-mi aduc aminte de Romania instant si rad de una singura. Baietii isi iau locurile la ghisee, eu stau la rand si mai apar vreo 5 persoane intre timp. deja suntem prea multi in incaperea aia. ceva de groaza. Aer? Nimic. Murim de cald, ne sufocam. Toti ne facem vant cu dosarele. Nici un aer conditionat, nimic. Peste tot, oriunde mergi, magazin, casa cuiva, restaurante, oriunde ai merge, mai ales cladiri importante, au aer conditionat. Aici..nimic. In mijlocul New York-ului. Imi vine sa rad. Un nene deschide usa de la intrare sa se faca putin curent. O adiere usoara si atat. Ma cheama si pe mine la ghiseu. E atat de stramt ca n-am pe unde merge si ma bag pe sub bara de despartire intre ghisee. Ii dau la tanti hartii, ii explic ce-mi trebuie, bineinteles ca apar probleme (desi vrobisem cu ei inainte sa merg de 1000 de ori ca sa fiu sigura ca nu ma duc degeaba pana la NY). Ma rog, dau vina pe mine ca de ce asa si nu asa, ca de ce nu am zis, ca nu-stiu-ce. Tipic. Rezolvam noi intr-un final, dar trebuie sa astept pana ma cheama. Ma trimite in ‘sala de asteptare’ o incapere cat o baie. Aerul conditionat fiind un ventilator vechi de pe vremea lui Pazvanti. mai aveau un televizor, scos din priza, din ala vechi cubic si masiv si un scaun pe care era tolanit o tanti mai in varsta cu ceva telefon smecher pe care nu-l stia manevra. Inca nu-mi vine sa cred ca sunt in Consulatul Romaniei la New York. Ma mai invart acolo ca un animal in cusca, ma cheama tanti de la ghiseu sa ma duc cu ea nu-stiu-unde. Sa ies afara si sa ma duc la ceva usa. Ma uit in stanga si in dreapta si gasesc o usa undeva pe stanga. dansa imi face cu mana sa merg dupa ea. Hopa, Consulatul de extinde. Niste incercari nereusite de ceva art nouveau pe ici si colo, niste poze, un bust imens din bronz a lui Eminescu zace pe ceva bucata de lemn jalnica, care vrea sa fie suportul. Luam liftul si ne ducem la etaj in ceva camera cu o masa, un calculator, un scaun cu picioare strambe si o canapea vai de capu ei. In geam un aer conditionar jegos si bineinteles, nefunctionabil. Imi face poza,ma uit peste datele trecute pe bucata de foaie pentru care am stat treaza 24 de ore, pentru care am calatorit 3 ore in masina, si voi face cel putin 3 inapoi acasa, si pentru care am platit $85. Totul e ok. Bineinteles ca l-au facut pe numele de fata, nu dupa casatorie, sper sa nu fie probleme. Apoi mergem jos sa puna ceva stampila si semnatura celeilate doamne de la ghiseu. Si gata, o ora si ceva.

Macar nu m-au tinut mai multe ore. Bine ca am ajuns inainte de 9 si am facut rand afara, pentru ca restul care au venit dupa mine, au ramas la rand asa cum au fost la 9 dupa ce au deschis, nici o miscare.

Am ramas profund dezamagita de experienta cu Consulatul. Total. Poate ca ma asteptam sa fie ceva ca Ambasada de la Bucuresti, dar ceva mai mic. dar nici decum nu ma asteptam sa fie la un parter de bloc intr-o incapere cat dormitorul meu, fara aer conditionat sau vreun fel de circulare a aerului, un TV stricat si una bucata scaun trantit in fata ventilatorului. Doua ghisee, doua tanti care iti iau actele si banii si tot ele se ocupa de pasaport sau de hartii sau ce mai ai nevoie, adica odata disparute de la ghiseu, astepti cam o ora pana se intorc, si pana atunci sirul de oameni stagneaza. Tipic romanesc. Organizare zero. Foarte dezamagita. Mi-e rusine.

Si a venit ziua!

In ultima saptamana din iunie (joi,21 – vineri,22) am fost in Washington D.C. cu Katelynn si Dan. Pentru doua zile am reusit o mica escapada, pe care ne-o planificasem cu ceva timp inainte. Am prins cele mai mari calduri, ne-au afectat pe toti trei, but this didn’t stop us from having fun. Am umblat toata ziua in soare, dar am reusit sa vedem importantele monumente si muzee (n-am reusit sa le vedem pe toate care ni-i le-am propus, din pacate). Poate data viitoare.

Am reusit sa vedem

  • Curtea Suprema de Justitie/The Supreme Court

  • Capitolul/The Capitol

  • Statuia lui Ulyssess S. Grant

  • Museum of Air and Space – avioane, avioane si mai multe avioane si nave spatiale si bombe, etc.

Primul avion inventat de fratii Wright in 1903

  • The Smithsonian Castle (parte/cladire a Institutiei Smithsoniene) – unde se afla ramasitele lui James Smithson (cca. 1765 – 27 iunie 1829) – donatorul fondator al Institutiei Smithsoniene

  • Muzeul de Istorie Naturala/Museum of Natural History

Hope Diamond – unul dintre cele mai mari diamante din lume de 45,52 carate

  • Washington Monument

  • Monument in memoria eroilor care au luptat in cel de-al Doilea Razboi Mondial/WWII Memorial

Pe stalpi sunt scrise numele statelor care apartin SUA

  • The Reflecting Pool (care din pacate n-a avut apa, a fost seaca :( – lunga de peste 600 m si lata de 51 m, adanca la margini avand doar 46 cm si in mijloc 76 cm, tinand 25,5 milioane de litri de apa)

Fara apa :(

  • Statuia lui Abraham Lincoln/Lincoln Memorial

  • Monumentul destinat eroilor care au luptat in Vietnam/Vietnam Veterans Memorial, si bineinteles

Un zid lung de 75 m si o inaltime ce urca de la 20 cm la 3 m inscriptionat cu numele veteranilor (58,195 nume)

  • Casa Alba/The White House

Pe langa astea am mai admirat si alte cladiri mai importante cum ar fi, Arhivele Nationale, Cladirea FBI-ului (the headquarters), Trezoreria si alte cladiri institutionale.

Am fost ocupati in ultimele saptamani, am avut foarte mult de umblat dupa hartii una-alta. Incerc sa imi inregistrez casatoria si in Romania (care s-a dovedit a fi o bataie de cap, inca o data, birocratia din Romania se dovedeste a intrece toate masurile).

Ma rog, in mare, mai pe scurt:

  • pe 22 iunie mi-a venit Green Card-ul
  • mi-a sosit si noul SSN fara restrictii
  • urmeaza sa merg la Consulatul Romaniei din NY pentru a-mi scoate foaia de calatorie
  • Dan si-a facut pasaportul

Pe 4 septembrie mergem acasa in sfarsit!!! Suntem foarte incantati, cel putin eu. Si el, doar ca lui ii este frica de zbor avand in vedere ca nu a zburat in viata lui, asta va fi primul lui zbor, de 15 ore si peste ocean! Bietu’. Vom sta acasa o luna, pana pe 2 octombrie! Nu-mi vine sa cred ca in sfarsit a venit ziua cand merg acasa, dupa aproape 5 ani… Abia astept! Inca 48 de zile :)

Little trip to Philadelphia

A trecut si interviul. O nimica toata pot spune. Mai mult a fost asteptarea in sala pana ne-au chemat. De intrebat ne-a intrebat doar o intrebare: “Cum ne-am cunoscut”. Atat. S-a uitat prin dosar una-alta, si in 5 minute am fost gata. Ne-a spus ca sa ne uitam in posta, in jur de 35 de zile ar trebui sa primesc cardul in posta! :)

Si cum am terminat totul asa de repede si de devreme, ne-am permis sa petrecem ziua in Philadelphia ca niste adevarati turisti. Asa ca am iesit din cladire cu gandul de a merge la Muzeu. Ne-am trezit cu un tichet de parcare (n-am vazut chioscul unde trebuia sa platim pentru parcare, asa ca n-am facut-o si ne-am trezit cu amenada). Asta este.

Am ajuns la Muzeul de Arta unde am petrecut in jur de trei ore. Primul nivel a fost dedicat picturilor si desenelor, mobilier antic. Am vazut picturi de Picasso, Monet, Gauguin, Cezanne, etc. Foarte inspirativ. Urmatorul nivel este dedicat armurilor, obiecte din Europa si Asia. Sabii, sulite, armura, arme de foc, arbalete, apoi statuete din bronz, aur, argint, lut, din petre pretioase, cristale, jad, obiecte din Franta, Germania, India, China, Japonia, precum si tipicele Japanese Tea Houses, un exemplu de interior al unui templu hindus, sau o curte medievala franceza.

Trei ore abia daca ne-au fost de ajuns ca sa vedem tot ce era de vazut.

Am vazut si statuia lui Rocky Bilboa, din sirul de filme “Rocky”. Cica pe S. Stallone este vazut alergand antrenandu-se pe treptele muzeului, denumite “Rocky Steps”.

Apoi ne-am indreptat spre Independence Hall – cladire cunoscuta ca fiind locul unde au fost semnate si adoptate Consitutia 17787-1789 si Declaratia de Independenta la 4 iulie 1776.

The Liberty Bell – simbolul independentei americane, initial existand in Independence Hall, are inscris “Proclaim LIBERTY throughout all the land unto all the inhabitants thereof.” Crapatura nu se stie cum a fost cauzata. S-ar putea sa fi aparut undeva intre 1817 si 1846. A fost insa reformat si returnat de doua ori de John Pass si John Stow (care si-au inscris numele pe clopot). Clopotul era sunat pentru a anunta cetatenii de evenimente importante si proclamatii. A fost sunat cand s-a citit Declaratia de Independenta. Clopotul a fost tras pentru ultima oara in parcul din fata cladirii, pentru a sarbatorii 200 de ani de la independenta, in 1976. Acuma are propria cladire unde poate fi admirat de turisti din intreaga lume.

Cam cu asta s-a incheiat mica noastra escapada in Philadelphia. Am ajuns acasa intr-un final, dupa ce am reusit sa plecam exact in timpul orei de varf.

Inca putin

Intr-o saptamana mergem in Philadelphia pentru interviu. Cred ca e ultima etapa prin care mai trebuie sa trecem. iar apoi vom avea numai de asteptat.

Mai trebuie sa-mi rezolv problema cu pasaportul, sa putem pleca acasa si sa ne si putem intoarce. Prima data trebuie sa vad de ce are nevoie tata in tara sa imi transcrie casatoria si in Romania. Apoi trebuie sa mergem la Harissburg pentru apostila. Le trimit acasa si inainte sa mergem acasa tata o sa aiba totul transcris, sper. 

Apoi exact inainte de a pleca din State, trebuie sa mergem la Consulat sa imi elibereze un document de calatorie ca sa pot iesi din tara si intra in Europa. Acasa va trebui sa-mi fac pasaportul, care ma va ajuta la intoarcerea in State. Si asta va dura undeva intre doua saptamani si o luna.

Va fi greu cu chiria si cu toate cheltuielile/taxele ca vom fi in urma cu ele si nu vom avea salar cat timp suntem plecati. Va trebui sa le platim dinainte.

In rest, noutati:

  • mi-am primit dreptul de lucru. E valabil doar un an, dar odata ce imi preimesc Green Card-ul, nu mai conteaza.
  • la sfrasitul lui iunie pe 21-22 ne-am rezervat prima excursie pe vara asta din sirul joi/vineri cand suntem liberi. Mergem in Washington DC. Nu stiu cat o sa apucam sa vedem in doua zile, dar o sa incercam sa vedem cat de mult putem; avem o lista intreaga.
  • sambata pe 3 iunie Janina a avut nunta. Pacat ca n-am putut sa fiu prezenta. Inca un eveniment important ce l-am ratat. Abia astept pozele.

In rest, suntem foarte fericiti si abia asteptam sa mergem acasa.

A friend in need’s a friend indeed

Ma simt singura… Cu toate ca il am pe Dan. Poate e doar dorul de casa, dar e mai mult de atat. Nu am prieteni… E trist. Simt nevoia de a avea o prietena macar. Cineva cu care sa pot iesi la o cafea, la o barfa, cineva pe care sa sun zilnic pentru a-i spune noutati, cineva cui sa-i marturisesc secrete. Sunt aici de aproape 4 ani si am ‘prieteni’doar pe cei cu care ieseam la bar, si am cam rupt legatura si cu ei pentru ca nu am mai iesit nicaieri din octombrie cand tati a fost aici. Si mai cunosc lume de la restaurant. Atat. Si nu as vrea sa am pe cineva de aici ca prietena. Vreau pe cineva din afara serviciului sa nu vorbim doar de lucru. Vreau sa am pe cineva cu care sa ies la o cafea si la o barfa in Barns and Noble daca vreau, sa o sun si sa-i zic ce carte citesc momentan, sau ce ganduri am despre urmatoarea noastra vacanta, urmatoarea escapada, sau sa-i cer parerea privind culoarea vopselei pentru peretii din dormitor… Mi-e dor sa am pe cineva cu cine sa rad si sa glumesc. Mi-e dor de Ioana T., Ioana R., Moni, Hany, Jani, Oana… E greu. E greu sa gasesc pe cineva acuma fara sa fiu a 3-a roata la caruta. Cu toate ca il am pe Dan. El saracu’ se simte vinovat, se simte prost, dar nu e vina lui. E mai mult a mea. Nu pot sa conduc inca asa ca nu ma pot deplasa nicaieri, nu pot incepe nimic, nu pot merge nicaieri, nu am cum sa cunosc lume. Vreau sa devin voluntara la Goggle Works Center for the Arts in Reading, dar pentru asta trebuie sa invat sa conduc si sa nu depind de Dan sa ma tot duca pete tot. Sper ca asta e problema, condusul, ca asta se poate rezolva. Sper ca odata cu problema asta rezolvata, totul va fi mai bine. M-am saturat sa tot stau acasa singura cand el e la servici sau plecat. M-am saturat sa stau singura inchisa in casa. Nu sunt obisnuita sa stau ca o planta si sa nu fac nimic, sa nu ies nicaieri. Sunt o persoana activa si tot timpul simt nevoia de a face ceva sau de a merge undeva. Abia astept sa-mi iau carnetul de conducere, desi mi-e frica, si sa ies din casa. 

Si sper sa-mi geasesc macar o prietena in curand. :)

More random stuff. My life as a married woman.

Azi avem 10 luni de cand ne-am maritat! Timpul trece foarte repede. Inca doua luni si puteam sa scoatem de la ‘naftalina’ partea de sus a tortului, care a fost facuta la comanda doar pentru noi, din cafea. Yumm.

In rest, nimic nu s-a schimbat. Suntem la fel de fericiti ca la inceput, facem acelasi lucruri si activitati impreuna ca inainte. Atat ca nu mai iesim in oras asa de des, dar asta pentru ca ne-am lenevit. Prietenii spun de noi ca de cand ne-am casatorit am devenit plictisitori. Poate. Nu tin neaparat sa mai ies la o bere ca inainte. Poate ca totusi ar trebui sa mai iesim din cand in cand inainte sa devenim de padure. Gata. Am stabilit. Marti mergem la ‘Scoica’. Sau miercuri la “Bowl Grill” sa mai vedem pe unul altul.

De-ale casei..Ne-am mai luat inca o masina, ne uitam dupa case, desi nu ne gandim la mutat inca. Mai avem una-alta de facut inainte, cum ar fi schimbarea job-ului cu unul mai bun, anul asta speram sa ajungem acasa si la anul din nou, sa ne facem nunta si acolo cu ai mei, etc. Lista continua. 

Tata a fost aici anul trecut la sfrasitul lunii octmbrie pentru doua saptamani. A fost ca de vis. A trecut asa de repede de parca nici nu s-a intamplat…

Gata ca iar ma apuca cu melancolie. 

Suntem fericiti!

 

PS: In ianuarie am fost la concert TOOL #2 – sper more to come. SI in august mergem la System of a Down si Deftones! Abia astept!

Previous Older Entries Next Newer Entries