Little trip to Philadelphia

A trecut si interviul. O nimica toata pot spune. Mai mult a fost asteptarea in sala pana ne-au chemat. De intrebat ne-a intrebat doar o intrebare: “Cum ne-am cunoscut”. Atat. S-a uitat prin dosar una-alta, si in 5 minute am fost gata. Ne-a spus ca sa ne uitam in posta, in jur de 35 de zile ar trebui sa primesc cardul in posta! :)

Si cum am terminat totul asa de repede si de devreme, ne-am permis sa petrecem ziua in Philadelphia ca niste adevarati turisti. Asa ca am iesit din cladire cu gandul de a merge la Muzeu. Ne-am trezit cu un tichet de parcare (n-am vazut chioscul unde trebuia sa platim pentru parcare, asa ca n-am facut-o si ne-am trezit cu amenada). Asta este.

Am ajuns la Muzeul de Arta unde am petrecut in jur de trei ore. Primul nivel a fost dedicat picturilor si desenelor, mobilier antic. Am vazut picturi de Picasso, Monet, Gauguin, Cezanne, etc. Foarte inspirativ. Urmatorul nivel este dedicat armurilor, obiecte din Europa si Asia. Sabii, sulite, armura, arme de foc, arbalete, apoi statuete din bronz, aur, argint, lut, din petre pretioase, cristale, jad, obiecte din Franta, Germania, India, China, Japonia, precum si tipicele Japanese Tea Houses, un exemplu de interior al unui templu hindus, sau o curte medievala franceza.

Trei ore abia daca ne-au fost de ajuns ca sa vedem tot ce era de vazut.

Am vazut si statuia lui Rocky Bilboa, din sirul de filme “Rocky”. Cica pe S. Stallone este vazut alergand antrenandu-se pe treptele muzeului, denumite “Rocky Steps”.

Apoi ne-am indreptat spre Independence Hall – cladire cunoscuta ca fiind locul unde au fost semnate si adoptate Consitutia 17787-1789 si Declaratia de Independenta la 4 iulie 1776.

The Liberty Bell – simbolul independentei americane, initial existand in Independence Hall, are inscris “Proclaim LIBERTY throughout all the land unto all the inhabitants thereof.” Crapatura nu se stie cum a fost cauzata. S-ar putea sa fi aparut undeva intre 1817 si 1846. A fost insa reformat si returnat de doua ori de John Pass si John Stow (care si-au inscris numele pe clopot). Clopotul era sunat pentru a anunta cetatenii de evenimente importante si proclamatii. A fost sunat cand s-a citit Declaratia de Independenta. Clopotul a fost tras pentru ultima oara in parcul din fata cladirii, pentru a sarbatorii 200 de ani de la independenta, in 1976. Acuma are propria cladire unde poate fi admirat de turisti din intreaga lume.

Cam cu asta s-a incheiat mica noastra escapada in Philadelphia. Am ajuns acasa intr-un final, dupa ce am reusit sa plecam exact in timpul orei de varf.

Inca putin

Intr-o saptamana mergem in Philadelphia pentru interviu. Cred ca e ultima etapa prin care mai trebuie sa trecem. iar apoi vom avea numai de asteptat.

Mai trebuie sa-mi rezolv problema cu pasaportul, sa putem pleca acasa si sa ne si putem intoarce. Prima data trebuie sa vad de ce are nevoie tata in tara sa imi transcrie casatoria si in Romania. Apoi trebuie sa mergem la Harissburg pentru apostila. Le trimit acasa si inainte sa mergem acasa tata o sa aiba totul transcris, sper. 

Apoi exact inainte de a pleca din State, trebuie sa mergem la Consulat sa imi elibereze un document de calatorie ca sa pot iesi din tara si intra in Europa. Acasa va trebui sa-mi fac pasaportul, care ma va ajuta la intoarcerea in State. Si asta va dura undeva intre doua saptamani si o luna.

Va fi greu cu chiria si cu toate cheltuielile/taxele ca vom fi in urma cu ele si nu vom avea salar cat timp suntem plecati. Va trebui sa le platim dinainte.

In rest, noutati:

  • mi-am primit dreptul de lucru. E valabil doar un an, dar odata ce imi preimesc Green Card-ul, nu mai conteaza.
  • la sfrasitul lui iunie pe 21-22 ne-am rezervat prima excursie pe vara asta din sirul joi/vineri cand suntem liberi. Mergem in Washington DC. Nu stiu cat o sa apucam sa vedem in doua zile, dar o sa incercam sa vedem cat de mult putem; avem o lista intreaga.
  • sambata pe 3 iunie Janina a avut nunta. Pacat ca n-am putut sa fiu prezenta. Inca un eveniment important ce l-am ratat. Abia astept pozele.

In rest, suntem foarte fericiti si abia asteptam sa mergem acasa.

Jason’s Woods

Jason’s Woods. Ca doara vine Halloween-ul si America se pregateste de sarbatoare, inca din septembrie. Jason’s Woods (cu numele luat de la Jason din seriile “Friday the 13th”) e o metoda de divertiment pentru americanii de aici din zona pentru niste clipe de ‘groaza’.
Intr-o duminica (prin oct) ne-am trezit pe la 4 dupamasa, ca am lucrat sambata 15 ore. Aveam planuit cu o saptamana inainte sa mergem la Jason’s Woods. Asa ca cum ne-am trezit, n-am mai stat pe ganduri si am plecat. Am avut noroc ca a fost zi cu soare dupa ce in ultimele zile a plouat. Dupa o ora de mers cu masina am ajuns in sfarsit la destinatie. Deja se intunecase afara, numai bine ca sa fie mai spooky. Cand am ajuns acolo, o groaza de masini deja parcate. Am coborat noi frumusel din masina, un frig de tremurau hainele pe noi si ca sa nu mai zic de noroiul in care ne scufundam. Ah toate ca toate, ignoram noi astea si purcedem spre casa de bilete… Un rand mamaaaaaa….Noh nu-i bai, stam si la rand…Dupa vreo 35 de min cred ca ajungem si noi sa ne luam beletele. $25/persoana pentru 3 ‘atractii’ si 2 gratis (comes with the package). Daca mai plateam inca $15/persoana eram VIP si nu trebuia sa stam la rand, intram primele la toate atractiile. Neh, f*** it, pentru inca $60 de dolari pe langa aia $100…asa ca am ales sa stam la rand ca tot omu’.
The first stop era un museu (the gruesome museum) tot felul de scarbosenii si creaturi, si se mai ivea ici-colo cate o vrajitoare sau mai stiu eu ce, ca sa ne sperie. Au reusit nah…Erau asa de ‘still’ ca nici nu iti dadeai seama care e viu si care nu.
Dupa museu urma un ‘labirint’. In intuneric, pereti si acoperis, fara lumina…bineinteles ca ceva ne astepta si inauntru. Tema era “Nightmare on Elm Street”. Trenuletu prin intuneric, mana de mana, strain sau nu, purcedem la lupta. Eram fix in fata, priemele..tiptil, expect the unexpected…niste sunete de parca am calca pe ceva vascos, ochi sau viermi…ma gandeam ca asa trebuie sa fie, cu efect…intuneric ca naiba..mai apare cate un Freddy din cand in cand, mai un foc, nah tipete si urlete, sperieti. Scapam cu bine si din labirint. Ma uit la adidasi…plini de noroi, pantalonii la fel…noroi pana la glezna..ugh…apoi am facut legatura cu materialul vascos pe care calcasem noi, de am crezut ca sunt viermi sau ceva…Ca sa mai aud de pe la unu altu ca se impotmolisera si ei in noroi in timul aventurii noastre, their shoes got stuck in the mud, too.
Urmatorul rand la care trebuia sa asteptam era pentru hayride: remember, tractorul cu fan prin padure?well..inca vreo 20 de minute pana ne-a venit si noua randul. Ne-am asezat noi comod in fan la gramada (in jur de 60 de persoane odata) si am pornit in aventura noastra prin padure.
Am avut parte de nebuni inchisi in custi atarnati in copaci, vrajitoare bineinteles, Mike Myers, Freddy Krugger, Frankenstein and his creator, creaturi din “Predator”, cave men, etc.; tractorul nostru mai oprea din cand in cand in the middle of nowhere si te mai trezeai cu ceva ‘creaturi’ care fugeau in jurul nostru si mai sarea pe tine, zbierete, urlete, tipete, voma (aka apa), spuma, foc, ah…tot ce vrei si ce nu vrei. Dupa vreo 15 min de atata nebunie, se termina si ‘cursa’ noastra, gandindu-ne ce ne asteapta de data asta.
Coboram fain frumos din fan si fuga fuga la rand, ca sa nu avem de asteptam mult, sa ajungem in fata lui X, Y si Z.
‘Barn of Terror’…Randul merge ireal de repede. Ajunge si la noi. de data asta am zis ca stau in fata cu Tiehl (fiica lui Diane), n-am mai avut de gand sa fiu ultima ca sa apar tot randu ca pierdeam toata distractia. Diane se sperie foarte repede, si de fiecare data sarea pe mine si tipa..ugh..hate that. S-o cam ofticat cand i-am zis ca stau in fata si nu mai is ultima, ca asta o facea pe ea ultima. Oh well. Nenea-mosntru care ne explica reguliile una-alta (do not touch this, do not touch that, cell phones, personal items, do not touch the actors – tell them not to touch us – blablabla) deschide usa si Tiehl intra prima. “Alex, hold my hand” atata am apucat sa aud ca nebunu inchide usa si o lasa pe asta saraca singura inauntru si pe noi inca ne tinea afara…Hahaha toata lumea incepe sa rada..:| Very funny people. Ma rog, deschide omu usa si ne lasa sa intram. Mana de mana iarasi, noi conduceam tot grupul de vreo 10 persoane. Ca Tarzan prin jungla…Nu vedeam nimic, nu auzeam nimic, nu stiam ce urmeaza, dar stiam ca ceva la un momentdat trebuie sa sara pe noi…Dar noi fearless….Mda, pana la primul zbierat….AHH…IHH…AHHHH…La un momendat ne-am pierdut. pipaim peretii disperate, nu stiam incotro…randul astepta dupa noi…stanga si fata era perete si un loc stramt intre…sigur nu trebuia sa o luam pe acolo…inapoi nu puteam, iar in dreapta erau niste scanduri care blocau o intrare/iesire….”Which way to go???” Toata lumea “Just goo!!” Noi iarasi “Which way??”…continuam sa pipaim in intuneric..nimic…O voce ca de dupa perete ne sopteste “Duck!” Dar nu ne dadeam seama de unde venea vocea. “Where??Which way?” …”Duck!” zice iarasi vocea putin mai raspicat :))) Ca sa ne dam seama ca venea din dreapta de printre scanduri…Apparently trebuia sa ne strecuram pe sub scandurile care erau la nivelul buricului…”I’m noot going that way!!” Toata lumea deja urla “Just go!!”” hahaha. Nah am facut-o si pe asta…Din fericire nu ne astepta nimic chiar dupa ‘usa’ asa ca am inaintat. Am asteptat toti sa iasa cu bine de printre scanduri si apoi am luat-o in continuare prin ‘coridarele’ stramte. Am auzit pe unu altu din gramada noastra zbierand, deci se pare ca era ceva dupa usa, dar pe noi ne-a lasat in pace..E ok, sa sperie si restl grupului, nu doar pe cei din fata, ca apoi se pierde farmecul. Dintr-o incapere intr-o incapere, pe diferite teme: vampiri, orga, sicrie (miscatoare), panza de paianjen si luamanari; apoi roboti miscatori de prin viitor, mult celofan si foi de aluminiu si metal; apoi bineinteles scarbosenii multe cu corpuri mutilate, sange mult, lanturi, custi, flesh, bones, spanzurati, drujbe electrice, etc. Apoi iarasi cateva parti where we had to duck and crawl…si…scari care ducea la etaj, si acolo iarasi o tura de sperieti. Intr-un final scapam si de asta…Omg, cred ca asta a fost cel mai scarry place dintre toate, si mai scarry decat the haunted house la care am fost cu cateva saptamani ianinte (bine, aia era child friendly).
So our next and last stop era un fel de corabie care se pierdeam in alte structuri: The Pirates Revenge. Ne da tanti (care avea un machiaj superb – gen din Piratii din Caraibe, par mare dreadlocks amestecat cu seeweed si alte plante si creaturi din ocean, pe fata pictata cu rosu si portocaliu si avea doua stele de mare lipite pe obraz, aratau ca si cum ar fi crescute in obraz – ah, misto)..asa cum ziceam, ne da tanti de la intrare niste ochelari ‘3D’ (care m-au scos din sarite, ca nu stateau nicicum peste ochelarii mei), dupa care intram inauntru. Peretii erau pictati cu ceva vopsea speciala care cu ochelarii iti dadea impresia ca esti cu apa si totul e 3D. Ca si felicitarile sau vederile alea vechi care le misti si iti arata diferite imagini. O tura de sperieti si pe aici cu tot felu de pirati care te urmareau si sareau pe tine..La iesire un copil cu o galeata colectiona ochelarii lol. Si cu asta s-a terminat aventura noastra at Jason’s Woods!
Si cum inaintam noi catre parcare, in stanga noastra vedem un cort si doi oameni inauntru.. Psychic Reading zicea panoul. Handwriting analysis, Palm reading (una sau amandoua) si Tarot card reading. Nici n-am stat pe ganduri, Tzup! in cort. Era o tipa blonda si un tip (frati ca sa aflu mai apoi). Tiehl s-a bagat prima repede la tipa pentru palm reading, eu imi asteptam randul frumos la cartile de tarot la nenea, care avea de terminat cu un cuplu. Mama lui Diane urmatoarea la tipa, eu inca asteptam, Diane urmeaza si ea la tipa pentru palm reading, intr-un final pleaca si cuplu si ma asez frumos pe scaun. Facem cunostinta, imi explica faptul ca va fi a spiritual reading. Nah, bun…Shuffle-eaza nenea cartile dupa care ma pune sa ma relaxez, etc si sa extrag 4 carti. Si incepe sa ‘citeasca’. Ca din punct de vedere spiritual is la pamant, ca am trecut prin multe dar o sa vina si zile cu soare, ca is un spirit creativ si artistic, ca am fost intr-o relatie dar el nu e alesul. I-am zis ca nu cred in ‘The One’. “Ah, bine ca mi-ai spus, hai sa il numim prietenul cel mai bun.” “Asa mai merge ma gandeam eu.” Apoi imi zicea ca ‘prietenul meu cel mai bun se afla undeva in Arizona (ceea ce m-a luat prin surprindere avand in vedere ca Arizona e prima pe lista mea de ‘excursii’, cap de lista). Ca e muzician, probabil, chitarist..si ca ma asteapta si imi trimite tot felul de semnale…Mnah, boooon…Mai imi zice una alta, ca is luptatoare, ca o sa reusesc in viata, ca vede bogatie, ca am fost buna in scoala, ca am asimilat repede orice informatie, ca eram privita cu respect la scoala, ca o persoana mai invarsta o sa ma invete lucruri spirituale, si o sa le asimilez repede, si ca sunt o mare iubitoare a pamantului, ca ar trebui sa imi diretionez energiile in sus, spre cer, in loc sa le trimit in jos, in pamant, etc. Si cu asta gata, vreo 5-10 minute though. Multumsc frumos, ma ridic frumusel de pe scaun si ma proptesc pe scaunul ei, la un palm reading. Tiap imi ia palma dreapta si direct: vad un spirit artistic si creativ…si la care se ia curentul..”And now I can’t see anything” lol; becul lor se stinge si ne lasa in intuneric…Niciunul din ei nu-si sa seama ce se petrece, tipa ia o luamanare de pe masa si continua: i see a rocky road, 3 ani pana imi gasesc jumatatea, my energy is fainted (mi-a dat 2 cristale sa le port cu mine tot timpul), apoi ca vede multe calatorii in viitorul meu, ca ori scriu o carte ori tin un jurnal cu toate prin ce trec, excursii, aventuri, etc. Mai una alta si gata…scurt si la obiect. Desi ea a fost la exacta, mai la detaliu, pacat ca a tinut mai putin. Dar oricum a fost o experienta interesanta. My first time.
Se facuse oras 10, ne-am indreptat finally spre parcare. Bineinteles ca in masina am vorbit numai de experienta ce am trait-o cu cititul in carti si in palma. Toate 4 am descoperit ca tipa ne zisese niste chestii pe care nu avea de unde sa le stie: ii zisese lui Diane de faptul ca vrea sa demoleze casa parintilor si sa construiasca alta, ce e adevarat, chiar vrea asta la sfarsitul anului, i-a zis de faptul ca bunicul ei (care e mort) nu vrea sa lase casa, asa ca si-a facut ‘birou’ in una din camerele de la etaj si joaca mult (as in gambling) si din cauza lui persoanele din casa sunt tot timpul bolnave (sa nu uitam ca tata e cu tuburile de oxigen, mama bolnava de cancer, si acuma recent dupa rezultatul analizelor, dupa multe luni de chimio si altele, cancerul s-a raspandit, nepotii cand ajung acolo de imbolnaveasc daca stau pentru cateva zile, etc), asa ca i-a dat un pozitive oil sa dea prin casa dupa ce a daramat-o, inainte sa construiasca, ca spiritul sa nu ramana si in casa nou construita. Plus ca Diane nu stiuse ca bunicul ei iubea jocurile de noroc, a aflat in masina ca asa e de la mama ei, dupa ce ii povestise. Apoi i-a mai zis ca ea si cu o prietena vor sa practice wicca, dar ea ar trebui sa stea deoparte deocamdata ca e inconjurata de negativitate. Ha, de unde a stiut si asta? Tiehl a primit ceva ulei tot asa cu care trebuie sa se unga sau ce naiba ca sa fie mai relaxata, ca se enerveaza foarte repede, as in bipolar. Si de atunci fata vine vesela acasa….Maybe its mind over matter.

Am ajuns si noi intr-un final acasa, ne-am pus la somn, iar eu am adormit cu cristalele langa mine. Haha. Peace out!

Currently listening to: Slipknot – Snuff