Si ne-am casatorit din nou!

Unii fug de casatorie, noi o imbratisam. :)

Anul trecut in Octombrie am fost acasa din nou in Romania sa facem nunta, din nou, alaturi de familia mea. In Iulie 2011 am avut nunta aici in State, dar cum aproape nimeni din partea mea nu a putut fi prezent, am hotarat sa o facem si acasa. Sora-mea m-a ajutat enorm cu pregatirile si ai mei la fel, eu fiind aici mai mult am dat ‘ordine’. Mult stres ce e drept, dar pana la urma totul a iesit superb. Am reusit sa o ducem si pe Kate cu noi, pentru prima data si pentru ea afara din tara. I-a fost mai greu la inceput, ca oricarui copil departe de casa, dar s-a obisnuit. Din pacate majoritatea prietenilor mei n-au putut veni, doar cativa pe care ii poate pot numara la o mana. Lucrurile se mai schimba, oamenii se mai schimba, fiecare cu viata lui, ocupati, nici eu n-am putut face parte la ale lor, fiind atat de departe. De multe ori mi-as fi dorit sa ma fi mutat undeva in Europa, dar deja deviem de la subiect.

Am uitat cum e sa stai toata noaptea si sa petreci. Am fost rupti pe la 6 dimineata cand am ajuns acasa in sfarsit cu parul imbacsit cu spray si agrafe. Abia am asteptat sa dau jos rochia si pantofii :) Insa totul a fost spectacular, lumea s-a simtit foarte bine.

Acum din nou acasa, servici una alta. Deja sunt aproape 2 ani de cand lucrez la banca. Si Dan si-a dat demisia de la restaurant. Mult mai bine e acum si fara stres.

Roro e insarcinata, prin Septembrie o sa vina bobica. Inca nu stim ce e dar vom afla in curand, din cate mi-a zis ea poate saptamana viitoare :) Abia astept.

Acum ma innebunesc ai mei de cap cum ca ar fi randul meu. Probabil. Poate la sfarsitul anului :)

Pana atunci: YOLO :))))

Home sweet home – Romania.

Am fost si acasa in Romania in sfarsit, dupa aproape 5 ani! Bineinteles ca a trecut destul de repede toata luna septembrie in care am fost plecati.

Dupa ce mi-am rezolvat toate problemele cu hartiile, mi-am luat de la NY hartia de calatorie si pe 4 sepembrie am avut avionul din aeroportul JFK catre Budapesta. Urasc avioanele si tot procedeul prin care trebuie sa treci la fiecare control la intrarea si iesirea dintr-o tara. Ca sa nu mai vorbesc de timpul petrecut, in total, in toata calatoria – cel putin 24 de ore trezi pentru fiecare zbor.

Acasa am ajuns miercuri pe 5 septembrie. Nu cred ca mai trebuie sa pomenesc cat de incantata am fost si cum mi-au dat lacrimile odata ce am vazut pamant european dedesubtul nostru. Escala am avut-o in Istanbul, Turcia. Nu cred ca mai fac greseala asta data viitoare. Niciodata in aeroportul acela decat daca merg sa vizitez Istanbulul…

In Budapesta m-au asteptat ai mei ca de fiecare data! Din pacate fericirea mi-a fost umbrita de faptul ca mi-au pierdut bagajul in Turcia (unul din motivele pentru care nu mai fac escala acolo). In loc sa ma bucur ca ii vad pe ai mei dupa 5 ani, totul inca imi parea ca un vis. Inca speram sa imi primesc bagajul, dar dupa 1 ora petrecuta in spatele usilor, am decis sa ies afara si sa sper ca il vor gasi in curand.

Cand am iesit pe usa acolo erau au mei cu ochii inlacrimati. Inca tot nu-mi venea sa cred. Ne-am imbratisat si ne-am pupat si totul parea ca un vis. Dupa putin timp deja aveam impresia ca nu plecasem pentru atata timp, parca era doar un alt sfarsit de vara cand ma intorc acasa dupa 3 luni petrecuta in State.

Eram insa foarte obositi, si eu si Dan. Am atipit cate putin amandoi in masina. El a stat in fata cu tata eu in spate cu mama si Roro.

Acasa in sfarsit am ajuns destul de tarziu, numai bine, am povestit putin apoi direct la somn :)

Dimineata am fost la pasapoarte sa mi-l refac, alte umblaturi. Ah cum mi-am adus aminte de toata birocratia din tara. Tin sa mentionez ca toata luna cat am stat acasa am umblat de nebuna dupa pasaport, inscrierea casatoriei in Romania, buletin una-alta.

Am facut un tur al Maramuresului si un o excursie pana in centrul tarii. Am fost pe Transfagarasan, cetatea de la Alba Iulia, Sibiu, am icnercat sa mergem si la Castelul Bran dar a fost prea tarziu si era inchis. Sighisoara iar, era prea tarziu si am hotarat sa mergem acasa. Doua zile. Data viitoare vom vizita Castelul Bran si Rasnovul, Sighisoara si altele pe care nu am resuit din cauza lipsei de timp. Ah, si Huniazii de la Hunedoara :)

Totul a trecut foarte repede. Am umblat prin oras pe unde nu am mai fost demult, am fost la Cluj, mi-am vizitat prietenii de acolo. Sufletul mi-e mult mai impacat acuma. Ma simt mult mai bine stiind ca am reusit sa merg acasa. Si mai ales acum cand pot sa merg de cate ori vreau si cand vreau.

Anul asta care vine (2013) mergem acasa din nou, in septembrie, pentru nunta lui Roro :)