Consulatul lu’ peste

In sfarsit am terminat cu toate hartiile, cel putin asa sper. Luni dimineata am fost la New York la Consulatul Romaniei ca sa imi scot titlul de calatorie deoarece pasaportul mi-e expirat. Sper sa nu-mi fac probleme faptul ca titlul e pe numele de fata. Unele acte sunt pe numele de fata inca, iar altele pe numele dupa casatorie. Tranzitia asta ma omoara. Acasa ma duc sa imi fac pasaportul nou cu numele dupa casatorie si sper sa nu mai existe apoi probleme pana cand vine timpul sa ma duc la cetatenie si imi pot face pasaport american. Si apoi gata! Abia astept!

Si revenind la ‘excursia’ in New York, per se. Nici nu stiu de unde sa incep. Amandoi am fost rupti de oboseala. Lucraseram cu o zi inainte toata ziua pana la 12 noaptea. Ne propusesem sa plecam de acasa pe la 4 dimineata. Asa ca nu ne-am dus la somn pentru ca nu avea rost. So, pe la 5 ne-am dus la diner sa mancam ceva si la 6 am pornit ca sa nu prindem trafic prea mare avand in vedere ca ne ia vreo 2 1/2 – 3 ore pana acolo.

Manhattan, NY

Trafic in New York

Ok, New York-ul in sine frumos. Nu neg ca mi-ar placea sa locuiesc acolo, dar fara masina. Bineinteles e teroare sa conduci pe-acolo. N-am inteles nici eu ce e asa mare lucru pana nu am fost pe-acolo de cateva ori, si ca pasager, nici macar ca si sofer. In fine, noroc cu GPS-ul am gasit si noi Consulatul Romaniei. Ma asteptam sa fie ditamai cladirea importanta in New York, totusi, esti un Consulat nu un magazin, dar stiam la ce sa ma astept cu o noapte inainte cand de curiozitate am cautat pe internet, Google Maps, unde se afla si cum arata (view of the street). Si uite asa mi-o picat mie fata cand am vazut ca e la parterul unui bloc…atat…

Si sa revenim in New York..noroc cu GPS-ul, si am ajuns si noi la…blocul respectiv in jur de 8.30 dimineata. Am parcat si noi peste drum (Google Maps, din nou, ne-a aratat ca este peste drum o parcare disponibila 24h, cu etaje si valeti si figuri). Am hotarat ca nu conteaza cat costa, e chiar peste drum si nu trebuie sa ne invartim prin oras jumatate de zi. Bineinteles ca mare ne-a fost mirarea, desi stiam la ce sa ne asteptam. $33 pe 2 ore….Soc..Si inca odata, in reluare…$33…pe 2 ore…Noh nu-i bai. Asta este. Si lasam masina la nenea, traversam si noi straduta si ne trezim in fata unui bloc. La parter niste geamuri si o usa de sticla ma indeamna sa casc ochii inauntru. Ca daca nu scria frumos cu litere aurii pe pereti “Consulatul Romaniei/Romanian Consulate” nu stiam ca l-am gasit. Doi baieti mai asteptau si ei sa se faca ora 9, ca atunci se deschide. Si deci ma uit eu inauntru…in fata usii de la intrare se afla una din ‘portile’ alea de security check prin care trebuie sa intri ca la fiecare aeroport sau cladire importanta. Apoi mai deslusesc eu pe dreapta doua ghisee ca la Romania :)) Sticla cu o scobitura mica pentru contact si conversatie. Drept inainte vad o toaleta. Pe stanga o incapere mica, sala de asteptare ma gandesc eu. Si ma mai uit eu inauntru, si ma uit..dar nu mai vad nimic…Atat? Cat dormitorul meu de mare…Noh bun ia ca se face 9.10 si in sfrasit dechid si ei (tipic, ca nu puteam deschide la timp, doamne fereste). Intru eu dupa cei doi baieti, intram prin usa care ma astept sa bip-uie, dar nu face nici un zgomot, apoi realizez ca nu funsctioneaza. dar bineinteles, de ce ar functiona :)) Si-mi aduc aminte de Romania instant si rad de una singura. Baietii isi iau locurile la ghisee, eu stau la rand si mai apar vreo 5 persoane intre timp. deja suntem prea multi in incaperea aia. ceva de groaza. Aer? Nimic. Murim de cald, ne sufocam. Toti ne facem vant cu dosarele. Nici un aer conditionat, nimic. Peste tot, oriunde mergi, magazin, casa cuiva, restaurante, oriunde ai merge, mai ales cladiri importante, au aer conditionat. Aici..nimic. In mijlocul New York-ului. Imi vine sa rad. Un nene deschide usa de la intrare sa se faca putin curent. O adiere usoara si atat. Ma cheama si pe mine la ghiseu. E atat de stramt ca n-am pe unde merge si ma bag pe sub bara de despartire intre ghisee. Ii dau la tanti hartii, ii explic ce-mi trebuie, bineinteles ca apar probleme (desi vrobisem cu ei inainte sa merg de 1000 de ori ca sa fiu sigura ca nu ma duc degeaba pana la NY). Ma rog, dau vina pe mine ca de ce asa si nu asa, ca de ce nu am zis, ca nu-stiu-ce. Tipic. Rezolvam noi intr-un final, dar trebuie sa astept pana ma cheama. Ma trimite in ‘sala de asteptare’ o incapere cat o baie. Aerul conditionat fiind un ventilator vechi de pe vremea lui Pazvanti. mai aveau un televizor, scos din priza, din ala vechi cubic si masiv si un scaun pe care era tolanit o tanti mai in varsta cu ceva telefon smecher pe care nu-l stia manevra. Inca nu-mi vine sa cred ca sunt in Consulatul Romaniei la New York. Ma mai invart acolo ca un animal in cusca, ma cheama tanti de la ghiseu sa ma duc cu ea nu-stiu-unde. Sa ies afara si sa ma duc la ceva usa. Ma uit in stanga si in dreapta si gasesc o usa undeva pe stanga. dansa imi face cu mana sa merg dupa ea. Hopa, Consulatul de extinde. Niste incercari nereusite de ceva art nouveau pe ici si colo, niste poze, un bust imens din bronz a lui Eminescu zace pe ceva bucata de lemn jalnica, care vrea sa fie suportul. Luam liftul si ne ducem la etaj in ceva camera cu o masa, un calculator, un scaun cu picioare strambe si o canapea vai de capu ei. In geam un aer conditionar jegos si bineinteles, nefunctionabil. Imi face poza,ma uit peste datele trecute pe bucata de foaie pentru care am stat treaza 24 de ore, pentru care am calatorit 3 ore in masina, si voi face cel putin 3 inapoi acasa, si pentru care am platit $85. Totul e ok. Bineinteles ca l-au facut pe numele de fata, nu dupa casatorie, sper sa nu fie probleme. Apoi mergem jos sa puna ceva stampila si semnatura celeilate doamne de la ghiseu. Si gata, o ora si ceva.

Macar nu m-au tinut mai multe ore. Bine ca am ajuns inainte de 9 si am facut rand afara, pentru ca restul care au venit dupa mine, au ramas la rand asa cum au fost la 9 dupa ce au deschis, nici o miscare.

Am ramas profund dezamagita de experienta cu Consulatul. Total. Poate ca ma asteptam sa fie ceva ca Ambasada de la Bucuresti, dar ceva mai mic. dar nici decum nu ma asteptam sa fie la un parter de bloc intr-o incapere cat dormitorul meu, fara aer conditionat sau vreun fel de circulare a aerului, un TV stricat si una bucata scaun trantit in fata ventilatorului. Doua ghisee, doua tanti care iti iau actele si banii si tot ele se ocupa de pasaport sau de hartii sau ce mai ai nevoie, adica odata disparute de la ghiseu, astepti cam o ora pana se intorc, si pana atunci sirul de oameni stagneaza. Tipic romanesc. Organizare zero. Foarte dezamagita. Mi-e rusine.

Advertisements