Demult nimic

A trecut ceva vreme de la ultimul post! Nu stiu daca e pentru ca nu am timp sau pentru ca nu mai am rabdare/chef sa scriu. In fine.

Noutati una-alta ca sa fim la zi:

– am aproape 1 an de cand lucrez la banca in domeniul Online Banking. Suna pompos, dar nu e nimic altceva decat sa stau pe telefon toata ziua si sa ii explic la tot prostul cum sa se logheze pe cont sau cum sa gaseasca websiteul bancii, si si mai rau pentru unii sa le explic unde dracu e bara unde sa introduce adresa site-ului sau pana si ‘ce e aia?’ Nu e cea mai perfecta slujba dar imi plateste ratele la masina, chiria, cheltuielile etc. Imi mananca toti nervii dar mai razistam putin pana mai gasim altceva. Orarul e si el frumos: pe dimineata ca un om normal de la 7 la 3.30 :)

– mi-am luat masinuta mea personala. Nu ca as conduce eu foarte mult, dar asa el o are pe a lui, eu pe a mea. Si bineinteles ca e roz-mov. :)

– anul asta nu am facut nici o excursie, ne strangem banii si zilele libere pentru nunta ce o vom face acasa in Octombrie, asta daca imi vin actele in timp. Nu ca nu am fi pregatit deja totul, dar asa e frumos, ca guvernul american sa ma f*** din nou. Deja ne-am cumparat biletele de avion (toti trei: eu, Dan si Kate) care nu au fost ieftine si pe deasupra si nereturnabile, data de nunta stabilita, avansuri incolo si-ncoace deja date… Nah asta este. Sa speram ca ajunge la timp.

– eu cu Dan am sarbatorit pe 7 iulie 3 ani de casatorie deja! Frumos si a trecut foarte repede.

– la restaurant lucrez doar o zi pe saptamana, dar incet incerc sa dispar si de pe acolo.

– other than that my life is pretty boring…Nothing out of the ordinary worth writing about. I don’t even know why I bother.

Ne-am schimbat

S-a mai schimbat una alta si la mine in viata. Dar ori am inceput sa lenevesc ori sunt una bucata foarte ocupata ca nu mai am timp de nimic.

Din iunie de cand am scris ultima data am fost in vacanta in Myrtle Beach la ocean. Am avut o groaza de peripetii pana am ajuns si acolo. Drumul a fost de 10+ ore care s-au transformat in 2 zile. Cum? Simplu. Probleme cu masina. In dimineata in care ne-am pornit la drum nu am ajuns prea departe din pacate desi am facut drumul de 4 ori pana am renuntat. Motorul ni-i s-a supraincalzit si nu ne-a lasat sa ajungem la destinatie din prima zi. Asa ca am pornit la drum din nou urmatoarea zi si de data asta cu o masina inchiriata. Desi saptamana de vacanta ne-a fost scurtata din cauza masinii, fiind departe de viata pe care o ducem zi de zi, a meritat tot stresul.

 

Cand ne-am intors acasa am si returnat masina si ne-am luat o masina nou-nouta, decizie pe care trebuia sa o luam cu mult timp inainte, inainte sa ne luam masina uzata. Acuma suntem fericiti fara probleme cu masina.

Intr-o alta ordine de idei, in sfarsit mi-am gasit un alt loc de munca. Din august lucrez la o banca care e pe cale sa devina una dintre cele mai mari banci la nivel mondial.  La restaurant lucrez acum doar o zi/saptamana si nu mai lucrez pe schimbul de noapte – in sfarsit dupa aproape 5 ani de zile.

 

Si..si…si…mi-am luat permisul!! Conduc masinutaaa! :)

Inca o soferita pe glob

Si deci a venit clipa mult urata de mine si anume sa invat sa conduc. ca sa stabilim de la inceput, o fac pentru ca trebuie, nu pentru ca imi place. Strictul necesar. Am sperat ca niciodata nu va trebui sa invat sa conduc masina. Altii ar considera actiunea un fel de eliberare, libertate. Te urci in masina si te duci cat vezi cu ochii. Suna frumos si roz, dar la mine nu e asa. Oroare, si mi-e o frica..Dar nu frica de a conduce, ca probabil nu e mare lucru, mai ales aici in State unde toate sunt pe cutie automatica, apesi pe pedala si te duci. Mi-e frica de accidente.Ca sunt destule, nu-mi zice mie ca nu. Mi-e frica de toti imbecilii care si-au luat carnetul de conducere si de multe ori te intrebi cum de au reusit?! Mi-i s-a spus odata de catre tata ‘nu-ti fie frica, tu vezi-ti de condus ca fiecare isi vede de a lui.” Nu stiu, dar mie nu mi-i se pare real, eu nu ma simt in siguranta daca imi vad numa de banda mea si fara sa uit la unul altul care cine stie pe unde sa si cum da. Mi-e frica de accidente, mi-e frica de unul nervos la volan care pur si simplu e intr-o faza proasta si nu-i place de mine, de masina mea si de condusul meu. Ca sa nu mai vorbesc de ‘the package’ care vine cu masina. Responsabilitatile toate cate sunt ele, ca sunt multe. Baga benzina (benzina e destul de scumpa si aici), schimba uleiul, fa-i inspectia, repar-o cand se strica, asigurarea la masina, bani, bani, bani, amenzi, ACCIDENTE…

Inainte sa o iau razna de tot…am condus de cateva ori pana acuma, asa un vreo 5-10 minute de acasa la servici si de la servici acasa. Nice and dandy.. Totul pare asa de simplu..Incet incet incep sa ma mai destind umpicut..dar sa stiti ca nu astept deloc (!) ziua in care va trebui sa ies pe autostrada, autostrazile de aici cu 4 benzi..fix pix..dar doamne da sa nu fiu nevoita sa conduc prin NY sau dracu stie pe unde…

Hai sa nu-mi tai macaroana de pe acuma. O luam incetul cu incetul..deocamdata conducem prin oras..seara cand nu este trafic. Sper doar sa nu treaca 1 an pana imi voi da testul..

Si inca o data ca sa nu uitam: NU-MI PLACE SA CONDUC!