Si revenind la normal…

Stau cateodata si ma gandesc unde trece timpul asa de repede…De ce? Cu ce i-am gresit de fuge de noi in halul asta? E sfarsitul lunii august. Vara e pe terminate. Am fost la plaja de doua ori, atat. In rest n-am facut nimic, nicio activitate de vara.

La sfarsitul lunii iulie am fost din nou in Newport, a doua mea casa. Am stat 2 saptamani, sa ma detasez de toata monotonia de aici. Mi-am revazut toti prietenii, aproape. In schimb am vazut cativa pe care nu-i vazusem de 1 an sau mai mult. In fiecare zi/seara am iesit in vreun bar, brambureala non-stop.

Odata intoarsa aici, viata a revenit la normal. De iesit se iese o data max de doua ori /saptamana. Activitati extra’curiculare’ nimic. Norocu cu cartile de citit, noroc ca aici nu sunt asa de scumpe ca acasa. De curiozitate mai intru pe site la vreo librarie si ma crucesc cand vad ce preturi. Oamenii n-au bani de cheltuieli, dar or avea 45 lei sa dea pe o carte… Asa ca aici am reusit sa-mi iau o tona de carti. Ma mai cultiv si eu. Currently reading “Merrick” – Anne Rice.

In curand vine si ziua mea de nastere..al patrulea an la rand cand sarbatoresc intre straini. Eh asta este. E doar o zi oarecare, nimic mai mult. Dar… un sfert de secol e ceva :D Imbatranesc nu gluma, cum am zis, timpul trece atat de repede de parca i-am facut ceva…

Advertisements

Life goes on…

După o lipsă îndelungată de timp apar si eu cu noutăți, cât de cât.
So, de prin luna februarie încoace s-au mai întâmplat una-alta.

În mare, în martie, o săptămână de zile am fost in Newport din nou, de data asta for St. Patty’s Day, actually for the parade. Întotdeauna am vrut sa prind parada. Masculi cu fuste si cimpoaie :D Apoi mi-am prelungit vizita bineînțeles, desi am zis că stau doar un weekend. There’s no place like Newport. I was in a Newport state of mind. Întotdeauna vizitele mele vor fi prelungite de cate ori am ocazia sa merg înapoi. Desi a plouat de numa’, n-a contat, toți erau/eram prea băuți ca să mai conteze vremea haha. Am pus toate pozele pe feisbuc asa că nu mai pun nimic aici. Ah, tot în Newport m-am vopsit din nou, so I’m back to red hair. Hurray!! I’m gonna keep it this way.
Am vizitat-o si pe Asia in Cumberland, oras la vreo 45 de minute depărtare de Newport. Am iesit la barul irlandez unde iese ea deobicei, si mi-a făcut cunostință cu toti prietenii ei care majoritatea erau gay. Funny.

În aprilie a fost Pastele. Ca un crestin ce cică sunt, am fost pentru prima dată la Înviere de când sunt aici. Cu ‘ajutorul’ altor români am aflat ca există aici în zonă o biserică românească ortodoxă. Multă românime. Slujba ca de-obicei mi-a adus aminte de ce am încetat să mai merg la biserică, deja era ora 2:30 dimineața si popa nici nu începuse predică incă, asa că am uschit-o, nici dracu’ nu ți-o mai stat. Apoi pască, umpluturi, ouă vopsite si dincoace curcan umplut, că doară ei nu folosesc mielul ca noi, and egg-hunt for kids (plasezi ouă colorate de plastic umplute cu dulciuri, prin grădină, si pui copiii să alerge de nebuni să le recupereze..). Mnah fiecare cu tradițiile. Măcar am scăpat de tradiționalul nostru stropit, parfumuri scuipate în cap de te ia cu dureri de cap de la atâtea mirosuri.

La sfârsitul lunii am fost în Baltimore, Maryland! Concert Gogol Bordello! În deschidere ceva trupa Jesse nu-stiu-cum si Devotchka! Foarte tare! Si măcar mai adaug pe listă un oras vizitat lol. Clădiri înalte, poduri. În jur de ora 1 noaptea am pornit spre casă că toți aveam de mers la servici dimineața/ziua următoare. Asa am ajuns acasă în jur de ora 4 dimineața. Some more sober than others.

Luna mai mi-a adus mai multe ore la servici. Am început cu Ziua Mamei (că la ei se sărbătoreste pe 9 Mai, just a Did-you-know random fact). Nebunie la servici. Anu viitor dacă mai sunt aici, o să evit pe cât se poate să lucrez pe 9 Mai lol. Ah, si am interacționat pentru prima dată cu un travestit :D Nu mi-am dat seama din prima până când i-am auzit vocea groasă si m-am uitat mai atent la mâini :D Sweet.

În rest îmi ‘omor’ nopțile de marți pe la Ugly Oyster, noul bar irlandez unde sunt ca acasă cu mica mea familie de prieteni care mergem în fiecare marți.
Asa i-am cunoscut pe Caroline (cu care am si fost la concertul Gogol), fratele ei Dave (‘the inventor’), Jen si Janay (fete care si ele erau într-o echipă adversă de darts), Steve (o minunăție de om care încă se crede în epoca renascentistă), Frank, Bob, Geoff, Murray etc. and of course my girls from the bar, Christy and Jen, and Lisa. Ziua mea preferată din săptămână. Mica mea familie. It’s me and my friend Dan, bucătarul de la Diner. Si mai nou Dave (David-the funniest man I know), un client de la Diner. Ah, miercurea asta am văzut alt travestit la bar, o trebuit să-i aud vocea din nou (când mi-o admirat inelul) si am văzut puțină mustață si trăsăturile faciale, ca să-mi dau seama. Ca să aflu apoi că The Ugly O. este recunoscut ca fiind un bar de gay. Even sweeter.

Miercurile de Darts s-au terminat. Miercurea asta, 12 Mai, am avut ultimul joc, în playoffs, la care am pierdut eroic. Frumos fost cât fost. Urmează petrecerea de pe 4 iunie.

Zilele astea se arată busy. Joi la servici de la 9pm – 5am, vineri 10pm – 6am, sâmbătă lucrez dublă 5pm – 6am si duminică dimineața we’re planning on going to Hershey Park, parc de distracții. Me, Caroline, her sister Krista and Murray, probably more, de la 10 dimineața până pe la 8 seara. Me is excited! Roller-coasters and stuff!

Cam atât deocamdată. Trebuie să mă pregătesc de mers la servici.
Peace out!

P.S.: Now that my hair is red, the same old lady care o făcut atâta caz din părul meu, se pare că după spusele ei “this one ain’t better than the other one” [referitor la culoare] si că I’m “not nice to look at”. Oh well, life goes on.

Currently listening to: Five Finger Death Punch – Walk away

Living the American life II

Luna Noiembrie a trecut destul de repede. Ne-am mutat impeuna pe la mijlocul lunii. Proaspat indragostiti, my American boy like the song says. Tatuaje, pierce-inguri, idealul meu lol. Dar avea 19 ani. Ah, nu conta. Am avut surpriza sa descopar ca era foarte popular. Asa am inceput sa ii cunosc cercul de prieteni, care nu era restrans deloc, din contra. Acum au devenit (si) prietenii mei. Marquise, Vanessa, RJ, Alec, Mike Fairy-Boy, Patrick Bowley, Emma, Jennah, ah, o groaza…in fiecare zi ieseam afara, faceam una alta, nu ne-am plictisit nici o secunda. We were so inlove. I-am cunoscut si parintii. S-au oferit sa ma ajute sa imi gasesc de lucru, tatal lui fiind om important in tot statul RI. Am fost la ei de Thanksgiving, my first Thanksgiving Day. M-au indragit imediat, M-au invitat si de Craciun alaturi de ei. Mi-au dezvaluit ca ma aflu printre putinii care au fost invitati la ei in casa, si poate singura ca am calcat pragul si a doua oara. Si crede-ma is niste oameni reci, dar foarte de treaba. Toate au fost bune si roz, dar din pacate lucrurile incepeau sa se schimbe. Tipic American. Toata ziua in casa cu baietii, jocuri video 24/24, si pe principiul nu calcati iarba, mai bine fumati-o. Deja eram exasperata. Devenise din ce in ce mai rea situatia. De nervi am ajuns sa ii si sparg arcada cu controleru’ de la joc. Ah, n-a vorbit cu mine cred ca 2 zile. Tensiunea era din ce in ce mai mare, isi pierduse jobul si nu avea nici un ban pus deoparte. Ajunsesem sa mancam in fiecare seara paste. Nu mai imi acorda atentie…muuuulteee. Intre timp am inceput sa ma atasez de noul coleg de apartament care se mutase in locul lui odata ce ne mutasem impreuna in casa lui Phil. Chestia a fost reciproca, mai mult sentiment venind din partea lui inca. Charlie, 31 de ani, tatuaje, piercing, duh…Jordan la randul lui se atasase de fosta prietena a lui Phil…si uite asa mai multa tensiune. Intr-un final, n-am mai rezistat, couldn’t take it anymore si intr-o dimineata, dupa anul nou, dupa o cearta ce o avusesem cu o seara inainte, mi-am facut bagajele si am plecat. I-am lasat un billet si atat. Danie a fost langa mine tot timpul asta. M-a luat acasa la el and his wife (Cris) cu bagaje cu tot. Am stat la el apoi cam o saptamana. Am vorbit cu Corina ca vin la ei, asa ca mi-am luat biletul de avion si dupa o saptamana eram in Reading, PA.

Aici m-am simtit in sfarsit ca acasa, fara stress, liniste si pace sufleteasca. Viata era frumoasa. Nu plateam chirie, nu aveam grija zilei de maine, mancare aveam tot timpul, in sfarsit. Ca acasa. Totul se schimbase, viata luase o noua intorsatura pentru mine. Atata aveam de facut, babysitting their 5 year old kid, Ryan. Programul meu devenise trezire la 8 dimineata, dus piticu la gradi, la 11 ridicat copilu de la gradi si apoi stat cu el pana la 3 grijit de el, pana vin parintii acasa. :)
Si asa a trecut luna ianuarie, februarie, martie, deja eram stresata ca ma simteam in plus si intretinuta, ca un parazit, nu eram independenta deloc si ma durea. Mandria mea era la pamant. Si ca din senin apare Onesin/Onesim (nu stiu daca e cu n sau cu m la sfarsit, roman si el, venit cu loteria in state). Deja Corina si Marcel imi cautau sot haha, ca sa pot ramane, ca deja asta ne era unica solutie, mai in gluma mai in serios, sa ma marit ca sa devin cetatean. Intr-o zi Onesin/m apare cu un alt tip, ca sa ne faca cunostinta. Si asa l-am cunoscut pe Silviu. Silviu are 27 de ani, lucreaza la ceva firma care inca nu stiu cu ce se ocupa exact. Merge si la RACC (Reading Area Community College), mai face pe DJ-ul ca hobby, mai vinde piese de masini pe ebay, se descurca, ce mai?!
A dat repede baiatul cateva telefoane si pac! M-am trezit cu un job opportunity. Schimbul de noapte intr-un family diner ca hostess. Si deja am 6 luni de cand lucrez acolo. :)
Lucrurile au inceput sa se inrautateasca, eram tot timpul obosita, nu mai puteam face fata si cu copilul, si cu stresul de a fi a 5a roata la caruta. Tensiunea n-a intarziat sa apara, problemele si certurile la fel. Eram deja disperata sa ma mut undeva, deja devenise rea de tot situatia. Asa ca la inceputul lunii iunie am ajuns sa ma mut in casa cu Diane, colega mea de la servici. Si o alta perioada incepe pentru mine.

Diane are 37 de ani, fiica de 15 ani (Tiehl), sotul ei a murit cu vreo 10 ani in urma de cancer, mama ei are cancer, iar tatal ei are probleme cu plamanii, respira doar cu ajutorul tuburilor de oxygen. Deja stau de 4 luni de zile aici si suntem ca la inceput, zici ca nu s-a saturat de mine inca. Mi-a zis clar ca nu ma lasa sa ma intorc acasa. Unde merge ea voi merge si eu, daca e sa se mute altundeva e deja batut in piatra ca ma ia cu ea. Eh, ramane de vazut.

Mi-am facut prieteni si la diner. Noroc si cu parul meu care isi schimba culoarea destul de des. Asa cred ca le-am atras atentia la toti. Haha.
De iesit mai ies in oras si cu Silviu, deobicei joia ca asa aveam liber de la servici. Acuma ca vine iarna mi-au mai taiat din ore pe motivul ca nu e foarte busy. Dar mi-au promis ca pe la sfarsitul lunii I’m gonna get back my hours. Asa ca deocamdata lucrez marti, vineri si sambata schimbul 2, mai pe romaneste. I really miss working third shift, asa ca sa faca bine sa-mi dea orele inapoi cat mai repede. Miss my customers, my regulars. :D

Ieri am lucrat toata ziua si tot n-am somn. E 8:30 dimineata. Degeaba, is obisnuita sa lucrez noaptea. Am in mine ritmul de schimbul 3 si dormit peste zi :D
Azi e miercuri. Deseara avem Darts. Diane m-a bagat in echipa lor de anul asta. The Bitches, asta e numele echipei, lol, cat de original. Ma rog, mie mi-au dat numele de Wonder Bitch. I don’t really make a big deal out of this, so I don’t really care. Diane e Thee Bitch, ‘capitanca’ noastra. Jucam cu alte echipe, un adevarat turneu hehe.

Ah e cazul sa ma duc. Trebuie sa imi hranesc broscuta testoasa. =)
Peace out.

Living the American life

E ora 6 dimineata. Ca de obicei nu am somn. De cand lucrez cu schimb de noapte nu am parte de somn noaptea.

In martie anul asta, sfarsitul lunii martie mai bine zis, am inceput sa lucrez la un restaurant (diner). Era pe vremea cand inca locuiam la ‘rudele’ mele Corina si Marcel.

Sa o luam cu inceputul. In mai 2008 mi-am dat licenta dupa ce am terminat facultatea. Intre timp imi depusesem actele, hartogarii si papetarii pentru a veni in State din nou anul asta cu viza de student. Haha, le spusesem alor mei dinainte ca daca de data asta primesc viza, nu ma mai intorc repede in tara. Si da, am primit viza. Asa ca pe 7 iulie deja eram pe avion inspre State cu multe planuri si speranta. Am ajuns la aeroport in New York. Din pacate n-a putut veni nimeni inaintea mea asa ca am luat taxiul spre Port Authority, una dintre cele mai mari statii de autobuz. Putin spus statie de autobus…un adevarat aeroport al autobuzelor, un intreg epicentru. Desi eram in criza de timp, am ajuns totusi la fix. M-am urcat in autobus. Urmatoarea statie a fost Providence, Rhode Island. Nu mai stiu exact cate ore a durat intreaga calatorie dar stiu ca am facut in jur de 3 ore din NY pana in Providence. Acolo m-a asteptat Danie, coleg de servici, cu care lucrasem la Mansion si anul trecut, si care urma sa imi fie din nou coleg, deoarece aveam acelasi contract de munca in acelasi loc unde lucrasem cu o vara inainte.
The Breakers Mansion

Closer look.

Danie e un mosulica foarte de treaba. Actually he’s not even that old. Are cred ca 61 de ani. He became my best friend since last year. So he picked me up si off to Newport. Inca o ora si jumatate.

Newport, oras micut, dar plin de amintiri. Ma simteam asa de bine aflandu-ma din nou acolo. Atatea amintiri.. It all came back to me.

Newport

Thames Street.

Vorbisem dinainte cu Eric si Nina ca voi sta cu ei in apartament. Pe Eric si pe Nina ii stiu de anul dinainte. Nina a fost colega mea de ..casa sa zicem. Una din cele 12 persoane care stateam in casa anul trecut. Eric a devenit prietenul ei mai pe la sfarsitul verii. Stiam ca sunt tot impreuna pentru ca tinusem legatura cu amandoi, mai mult cu ea. Eric e originar din Liberia si are 19 ani. A venit in State de mic, impreuna cu o parte din familia lui, ca refugiati. Acum e in armata si face scoala. Nina e mai mare ca mine, avea 24 de ani in 2007 daca bine mai tin minte. Acum ar trebuia sa aiba in jur de 25-26 de ani. O faptura mica mica si slabuta. Ea e din Bulgaria, tot asa venita cu viza de student a doua oara la rand. Am ajuns la adresa pe care Nina mi-a dat-o in jur de ora 12 noaptea. Am sunat-o…o trezisem bineinteles, se pusese la somn deja. Ne-am imbratisat, pupat, tot tacamul, mi-am luat ramas bun de la Danie, urma sa il vad in the morning anyways la servici. Am intrat in casa, unul din cele 4 sau 5 apartamente cate avea casa. Nici in ziua de azi nu stiu exact cate erau. Stiu doar ca proprietaru statea intr-un apartament la etaj, si mai erau 1 sau 2; si la parter eram noi si vecinii nostri care mai incolo au sa ajunga my new best friends. Apartamentul mic, foarte mic si stramtorat. O bucatarie din care dai in sufragerie si apoi 2 camere mici si baia. Cand zic mici, ma refer la ceva mic, foarte mic. Dar nu ma puteam plange, aveam un acoperis deasupra capului. Cand esti singur printer straini si nu prea ai de unde alege, nu ai loc de plangeri si sclifoseli. Nici nu mi-am desfacut bagaje, m-am pus direct pe canapeaua din sufragerie, sin e-am dus toti la somn ca aveam scoala si servici ziua urmatoare toti. Si astfel a inceput vara mea in America.

De acolo servici in fiecare zi. M-am reangajat si la magazinul de haine unde lucrasem cu o vara inainte. Pretty much aveam terenul pregatit. Floare la ureche comparativ cu anul trecut, deja stiam ce am de facut, unde am de mers, cunosteam oraselul cu ochii inchisi. Si asa a trecut luna iulie, august. A venit ziua mea. Asa, vecinii nostri. De ziua mea mi-am invitat prietenii bulgari pe care ii stiam tot asa de anu trecut, o parte din ei, prin Nina, si am mai invitat sip e restul pe care ii cunoscusem anul asta. M-am gandit sa ii invit si pe vecinii nostri. Usa era deschisa, asa ca am batut usor la usa si mi-am strecurat capul in sufragerie. Heather si Jarrod stateau pe canapea. I-am invitat repede si cu asta m-am intors in casa. Dupa un timp a inceput sa apara lumea. Nu foarte muti pentru ca majoritatea erau inca la servici, sau erau obositi dupa servici. Nu s-a arata sa fie nu stiu ce zi de nastere speciala, dar eram obisnuita, al doilea an la rand cand imi sarbatoream ziua de nastere printre straini. Am baut, ne-am distrat si cam atat. Ah am primit un cadou dragut de la Nina & Co., un calut de plus, marioneta, stiau ca imi plac caii foarte mult.

Si astfel a inceput si prietenia mea cu Heaher si Jarrod. Ea lucra la un daycare peste zi si din cand in cand eram babysitter pentru copiii de care avea grija in daycare. Ea are 21 de ani. Jarrod e student la cea mai tare universitate din Newport, Salve Regina University.

Salve Regina University

Ah universitatea aia arata ca un castel, e superba, plus ca detine in jur de 20% din proprietatile orasului. Banoasa, nu gluma. El studiaza Criminal Law and Justice. Era in anul 3. Anul asta (2009) a absolvit, dar din pacate nu am putut merge la absolvire. Si asa a trecut vara cand la servici cand pe trepte in fata apartamentului lor la tigara o poveste una alta. In fiecare zi eram cand eu la ea cand ea la mine.

M-am chinuit sa imi rezolv acte una alta ca sa pot s ate devin cetatean, cumva. Atata stress si chin cred ca n-am avut in viata mea cat am avut cu actele astea. Am incercat sa intru la facultate acolo la master. Am fost la Salve Regina, am vorbit cu tot felul de International Advisors, eram aproape intrata, totul rezolvat, darn u aveam banii necesari. Mi-am si dat TOEFEL-ul de care aveam nevoie. Acte de tradus si legalizat, telefoane in Romania la facultate sa imi trimita diploma in original, etc. Multa bataie de cap, nu as dori asa ceva la nimeni. Intr-un final mi-am angajat avocat ca deja innebuneam de stress. M-a costat o groaza de bani, nici nu stiu daca s-a meritat, dar macar nu am avut atata bataie de cap. I-am dat ei sa resolve tot, ma saturasem. Si asa in octombrie mi-am depus acte pentru preungire de viza, care defapt s-a dovedit a fi schimbare de viza, din viza de student in viza de turist. In 3 octombrie mi-i s-a incheiat si contractul de munca. Aici iarasi multe alte detalii, dar sunt prea in urma cu toate ca sa le rascolesc din nou, si ca sa povestesc tot mi-ar lua poate vreo 10 pagini cel putin. Asa ca o lasam deocamdata asa cum e. De vizitat n-am reusit sa vizitez nimic, in mare parte pentru ca lucram doua joburi in fiecare zi. Nu am avut nici macar o zi libera. De dimineata de la 7 pana la 3 la Mansion si apoi direct la magazin. Nici sa mananc nu aveam timp. Mancam o data pe zi dimineata. Contractul la Mansion mi-I se incheiase asa ca am ramas doar cu slujba de la magazinul de haine. Deja orasul ramasese vara turisti, nu prea mai avem nici clienti, Elaine (patroana de la magazin) imi zicea ca in curand urmeaza sa inchida magazinul, sezonul se incheiase. Incet incet banii se imputinasera. M-am decis sa merg sa imi incerc norocul in Florida impreuna cu o prietena din Croatia care inca mai ramasese si ea. Tot asa isi schimbase viza. Cand le-am zis alor mei despre asta they freaked out. Asa ca am lasat balta planurile pentru Florida.

M-am decis intr-un final sa ma duc in Reading, Pennsylvania la Corina si Marcel cu gandul ca soarta imi va surade pe timpul iernii, un job ceva mi-I se va arata cat san u raman fara bani, si planuiam ca in aprilie sa ma intorc in Newport.

Intr-o seara cu vreo 3 saptamani inainte sa plec, Eric a decis sa iesim in oras la gramada. Si asa l-am cunoscut pe Jordan, my boyfriend to be. Am decis sa nu mai plec in PA…cel putin deocamdata. Dar in noiembrie am mers in vizita la ei pentru o saptamana, dupa care m-am intors in Newport. Am decis sa ne mutam impreuna. Kinda convenient for me ca el avea sa plateasca chiria, eu deja ramasesem fara bani. Nu-s materialista, it’s called surviving =D. Ne-am mutat in casa celui mai bun prieten al lui, Phil. Acolo mai stateau si altii. Asa i-am cuoscut pe Brad, Phil’s roommate, then Christina and Mike (care erau impreuna). Am inceput seara cu Guitar Hero, jocul care face furori inca, dar asta era ultimul aparut, ma rog, la momentul de fata, tocmai imi mai adaugasera si setul de tobe, pe langa chitara, microfon si chitara bass.

O noua perioada avea sa urmeze pentru mine.

More to come, but some other time.
Peace out.