Si ne-am casatorit din nou!

Unii fug de casatorie, noi o imbratisam. :)

Anul trecut in Octombrie am fost acasa din nou in Romania sa facem nunta, din nou, alaturi de familia mea. In Iulie 2011 am avut nunta aici in State, dar cum aproape nimeni din partea mea nu a putut fi prezent, am hotarat sa o facem si acasa. Sora-mea m-a ajutat enorm cu pregatirile si ai mei la fel, eu fiind aici mai mult am dat ‘ordine’. Mult stres ce e drept, dar pana la urma totul a iesit superb. Am reusit sa o ducem si pe Kate cu noi, pentru prima data si pentru ea afara din tara. I-a fost mai greu la inceput, ca oricarui copil departe de casa, dar s-a obisnuit. Din pacate majoritatea prietenilor mei n-au putut veni, doar cativa pe care ii poate pot numara la o mana. Lucrurile se mai schimba, oamenii se mai schimba, fiecare cu viata lui, ocupati, nici eu n-am putut face parte la ale lor, fiind atat de departe. De multe ori mi-as fi dorit sa ma fi mutat undeva in Europa, dar deja deviem de la subiect.

Am uitat cum e sa stai toata noaptea si sa petreci. Am fost rupti pe la 6 dimineata cand am ajuns acasa in sfarsit cu parul imbacsit cu spray si agrafe. Abia am asteptat sa dau jos rochia si pantofii :) Insa totul a fost spectacular, lumea s-a simtit foarte bine.

Acum din nou acasa, servici una alta. Deja sunt aproape 2 ani de cand lucrez la banca. Si Dan si-a dat demisia de la restaurant. Mult mai bine e acum si fara stres.

Roro e insarcinata, prin Septembrie o sa vina bobica. Inca nu stim ce e dar vom afla in curand, din cate mi-a zis ea poate saptamana viitoare :) Abia astept.

Acum ma innebunesc ai mei de cap cum ca ar fi randul meu. Probabil. Poate la sfarsitul anului :)

Pana atunci: YOLO :))))

Demult nimic

A trecut ceva vreme de la ultimul post! Nu stiu daca e pentru ca nu am timp sau pentru ca nu mai am rabdare/chef sa scriu. In fine.

Noutati una-alta ca sa fim la zi:

– am aproape 1 an de cand lucrez la banca in domeniul Online Banking. Suna pompos, dar nu e nimic altceva decat sa stau pe telefon toata ziua si sa ii explic la tot prostul cum sa se logheze pe cont sau cum sa gaseasca websiteul bancii, si si mai rau pentru unii sa le explic unde dracu e bara unde sa introduce adresa site-ului sau pana si ‘ce e aia?’ Nu e cea mai perfecta slujba dar imi plateste ratele la masina, chiria, cheltuielile etc. Imi mananca toti nervii dar mai razistam putin pana mai gasim altceva. Orarul e si el frumos: pe dimineata ca un om normal de la 7 la 3.30 :)

– mi-am luat masinuta mea personala. Nu ca as conduce eu foarte mult, dar asa el o are pe a lui, eu pe a mea. Si bineinteles ca e roz-mov. :)

– anul asta nu am facut nici o excursie, ne strangem banii si zilele libere pentru nunta ce o vom face acasa in Octombrie, asta daca imi vin actele in timp. Nu ca nu am fi pregatit deja totul, dar asa e frumos, ca guvernul american sa ma f*** din nou. Deja ne-am cumparat biletele de avion (toti trei: eu, Dan si Kate) care nu au fost ieftine si pe deasupra si nereturnabile, data de nunta stabilita, avansuri incolo si-ncoace deja date… Nah asta este. Sa speram ca ajunge la timp.

– eu cu Dan am sarbatorit pe 7 iulie 3 ani de casatorie deja! Frumos si a trecut foarte repede.

– la restaurant lucrez doar o zi pe saptamana, dar incet incerc sa dispar si de pe acolo.

– other than that my life is pretty boring…Nothing out of the ordinary worth writing about. I don’t even know why I bother.

Home sweet home – Romania.

Am fost si acasa in Romania in sfarsit, dupa aproape 5 ani! Bineinteles ca a trecut destul de repede toata luna septembrie in care am fost plecati.

Dupa ce mi-am rezolvat toate problemele cu hartiile, mi-am luat de la NY hartia de calatorie si pe 4 sepembrie am avut avionul din aeroportul JFK catre Budapesta. Urasc avioanele si tot procedeul prin care trebuie sa treci la fiecare control la intrarea si iesirea dintr-o tara. Ca sa nu mai vorbesc de timpul petrecut, in total, in toata calatoria – cel putin 24 de ore trezi pentru fiecare zbor.

Acasa am ajuns miercuri pe 5 septembrie. Nu cred ca mai trebuie sa pomenesc cat de incantata am fost si cum mi-au dat lacrimile odata ce am vazut pamant european dedesubtul nostru. Escala am avut-o in Istanbul, Turcia. Nu cred ca mai fac greseala asta data viitoare. Niciodata in aeroportul acela decat daca merg sa vizitez Istanbulul…

In Budapesta m-au asteptat ai mei ca de fiecare data! Din pacate fericirea mi-a fost umbrita de faptul ca mi-au pierdut bagajul in Turcia (unul din motivele pentru care nu mai fac escala acolo). In loc sa ma bucur ca ii vad pe ai mei dupa 5 ani, totul inca imi parea ca un vis. Inca speram sa imi primesc bagajul, dar dupa 1 ora petrecuta in spatele usilor, am decis sa ies afara si sa sper ca il vor gasi in curand.

Cand am iesit pe usa acolo erau au mei cu ochii inlacrimati. Inca tot nu-mi venea sa cred. Ne-am imbratisat si ne-am pupat si totul parea ca un vis. Dupa putin timp deja aveam impresia ca nu plecasem pentru atata timp, parca era doar un alt sfarsit de vara cand ma intorc acasa dupa 3 luni petrecuta in State.

Eram insa foarte obositi, si eu si Dan. Am atipit cate putin amandoi in masina. El a stat in fata cu tata eu in spate cu mama si Roro.

Acasa in sfarsit am ajuns destul de tarziu, numai bine, am povestit putin apoi direct la somn :)

Dimineata am fost la pasapoarte sa mi-l refac, alte umblaturi. Ah cum mi-am adus aminte de toata birocratia din tara. Tin sa mentionez ca toata luna cat am stat acasa am umblat de nebuna dupa pasaport, inscrierea casatoriei in Romania, buletin una-alta.

Am facut un tur al Maramuresului si un o excursie pana in centrul tarii. Am fost pe Transfagarasan, cetatea de la Alba Iulia, Sibiu, am icnercat sa mergem si la Castelul Bran dar a fost prea tarziu si era inchis. Sighisoara iar, era prea tarziu si am hotarat sa mergem acasa. Doua zile. Data viitoare vom vizita Castelul Bran si Rasnovul, Sighisoara si altele pe care nu am resuit din cauza lipsei de timp. Ah, si Huniazii de la Hunedoara :)

Totul a trecut foarte repede. Am umblat prin oras pe unde nu am mai fost demult, am fost la Cluj, mi-am vizitat prietenii de acolo. Sufletul mi-e mult mai impacat acuma. Ma simt mult mai bine stiind ca am reusit sa merg acasa. Si mai ales acum cand pot sa merg de cate ori vreau si cand vreau.

Anul asta care vine (2013) mergem acasa din nou, in septembrie, pentru nunta lui Roro :)

Consulatul lu’ peste

In sfarsit am terminat cu toate hartiile, cel putin asa sper. Luni dimineata am fost la New York la Consulatul Romaniei ca sa imi scot titlul de calatorie deoarece pasaportul mi-e expirat. Sper sa nu-mi fac probleme faptul ca titlul e pe numele de fata. Unele acte sunt pe numele de fata inca, iar altele pe numele dupa casatorie. Tranzitia asta ma omoara. Acasa ma duc sa imi fac pasaportul nou cu numele dupa casatorie si sper sa nu mai existe apoi probleme pana cand vine timpul sa ma duc la cetatenie si imi pot face pasaport american. Si apoi gata! Abia astept!

Si revenind la ‘excursia’ in New York, per se. Nici nu stiu de unde sa incep. Amandoi am fost rupti de oboseala. Lucraseram cu o zi inainte toata ziua pana la 12 noaptea. Ne propusesem sa plecam de acasa pe la 4 dimineata. Asa ca nu ne-am dus la somn pentru ca nu avea rost. So, pe la 5 ne-am dus la diner sa mancam ceva si la 6 am pornit ca sa nu prindem trafic prea mare avand in vedere ca ne ia vreo 2 1/2 – 3 ore pana acolo.

Manhattan, NY

Trafic in New York

Ok, New York-ul in sine frumos. Nu neg ca mi-ar placea sa locuiesc acolo, dar fara masina. Bineinteles e teroare sa conduci pe-acolo. N-am inteles nici eu ce e asa mare lucru pana nu am fost pe-acolo de cateva ori, si ca pasager, nici macar ca si sofer. In fine, noroc cu GPS-ul am gasit si noi Consulatul Romaniei. Ma asteptam sa fie ditamai cladirea importanta in New York, totusi, esti un Consulat nu un magazin, dar stiam la ce sa ma astept cu o noapte inainte cand de curiozitate am cautat pe internet, Google Maps, unde se afla si cum arata (view of the street). Si uite asa mi-o picat mie fata cand am vazut ca e la parterul unui bloc…atat…

Si sa revenim in New York..noroc cu GPS-ul, si am ajuns si noi la…blocul respectiv in jur de 8.30 dimineata. Am parcat si noi peste drum (Google Maps, din nou, ne-a aratat ca este peste drum o parcare disponibila 24h, cu etaje si valeti si figuri). Am hotarat ca nu conteaza cat costa, e chiar peste drum si nu trebuie sa ne invartim prin oras jumatate de zi. Bineinteles ca mare ne-a fost mirarea, desi stiam la ce sa ne asteptam. $33 pe 2 ore….Soc..Si inca odata, in reluare…$33…pe 2 ore…Noh nu-i bai. Asta este. Si lasam masina la nenea, traversam si noi straduta si ne trezim in fata unui bloc. La parter niste geamuri si o usa de sticla ma indeamna sa casc ochii inauntru. Ca daca nu scria frumos cu litere aurii pe pereti “Consulatul Romaniei/Romanian Consulate” nu stiam ca l-am gasit. Doi baieti mai asteptau si ei sa se faca ora 9, ca atunci se deschide. Si deci ma uit eu inauntru…in fata usii de la intrare se afla una din ‘portile’ alea de security check prin care trebuie sa intri ca la fiecare aeroport sau cladire importanta. Apoi mai deslusesc eu pe dreapta doua ghisee ca la Romania :)) Sticla cu o scobitura mica pentru contact si conversatie. Drept inainte vad o toaleta. Pe stanga o incapere mica, sala de asteptare ma gandesc eu. Si ma mai uit eu inauntru, si ma uit..dar nu mai vad nimic…Atat? Cat dormitorul meu de mare…Noh bun ia ca se face 9.10 si in sfrasit dechid si ei (tipic, ca nu puteam deschide la timp, doamne fereste). Intru eu dupa cei doi baieti, intram prin usa care ma astept sa bip-uie, dar nu face nici un zgomot, apoi realizez ca nu funsctioneaza. dar bineinteles, de ce ar functiona :)) Si-mi aduc aminte de Romania instant si rad de una singura. Baietii isi iau locurile la ghisee, eu stau la rand si mai apar vreo 5 persoane intre timp. deja suntem prea multi in incaperea aia. ceva de groaza. Aer? Nimic. Murim de cald, ne sufocam. Toti ne facem vant cu dosarele. Nici un aer conditionat, nimic. Peste tot, oriunde mergi, magazin, casa cuiva, restaurante, oriunde ai merge, mai ales cladiri importante, au aer conditionat. Aici..nimic. In mijlocul New York-ului. Imi vine sa rad. Un nene deschide usa de la intrare sa se faca putin curent. O adiere usoara si atat. Ma cheama si pe mine la ghiseu. E atat de stramt ca n-am pe unde merge si ma bag pe sub bara de despartire intre ghisee. Ii dau la tanti hartii, ii explic ce-mi trebuie, bineinteles ca apar probleme (desi vrobisem cu ei inainte sa merg de 1000 de ori ca sa fiu sigura ca nu ma duc degeaba pana la NY). Ma rog, dau vina pe mine ca de ce asa si nu asa, ca de ce nu am zis, ca nu-stiu-ce. Tipic. Rezolvam noi intr-un final, dar trebuie sa astept pana ma cheama. Ma trimite in ‘sala de asteptare’ o incapere cat o baie. Aerul conditionat fiind un ventilator vechi de pe vremea lui Pazvanti. mai aveau un televizor, scos din priza, din ala vechi cubic si masiv si un scaun pe care era tolanit o tanti mai in varsta cu ceva telefon smecher pe care nu-l stia manevra. Inca nu-mi vine sa cred ca sunt in Consulatul Romaniei la New York. Ma mai invart acolo ca un animal in cusca, ma cheama tanti de la ghiseu sa ma duc cu ea nu-stiu-unde. Sa ies afara si sa ma duc la ceva usa. Ma uit in stanga si in dreapta si gasesc o usa undeva pe stanga. dansa imi face cu mana sa merg dupa ea. Hopa, Consulatul de extinde. Niste incercari nereusite de ceva art nouveau pe ici si colo, niste poze, un bust imens din bronz a lui Eminescu zace pe ceva bucata de lemn jalnica, care vrea sa fie suportul. Luam liftul si ne ducem la etaj in ceva camera cu o masa, un calculator, un scaun cu picioare strambe si o canapea vai de capu ei. In geam un aer conditionar jegos si bineinteles, nefunctionabil. Imi face poza,ma uit peste datele trecute pe bucata de foaie pentru care am stat treaza 24 de ore, pentru care am calatorit 3 ore in masina, si voi face cel putin 3 inapoi acasa, si pentru care am platit $85. Totul e ok. Bineinteles ca l-au facut pe numele de fata, nu dupa casatorie, sper sa nu fie probleme. Apoi mergem jos sa puna ceva stampila si semnatura celeilate doamne de la ghiseu. Si gata, o ora si ceva.

Macar nu m-au tinut mai multe ore. Bine ca am ajuns inainte de 9 si am facut rand afara, pentru ca restul care au venit dupa mine, au ramas la rand asa cum au fost la 9 dupa ce au deschis, nici o miscare.

Am ramas profund dezamagita de experienta cu Consulatul. Total. Poate ca ma asteptam sa fie ceva ca Ambasada de la Bucuresti, dar ceva mai mic. dar nici decum nu ma asteptam sa fie la un parter de bloc intr-o incapere cat dormitorul meu, fara aer conditionat sau vreun fel de circulare a aerului, un TV stricat si una bucata scaun trantit in fata ventilatorului. Doua ghisee, doua tanti care iti iau actele si banii si tot ele se ocupa de pasaport sau de hartii sau ce mai ai nevoie, adica odata disparute de la ghiseu, astepti cam o ora pana se intorc, si pana atunci sirul de oameni stagneaza. Tipic romanesc. Organizare zero. Foarte dezamagita. Mi-e rusine.