Summer time

Inca 3 zile si ne luam mult-asteptata vacanta. In sfarsit a venit timpul sa ne facem de cap si noi vara asta. Odata pe an ne luam si noi o vacanta intr-un alt stat. Sper ca cu timpul o sa reusim mai multe state pe an ca asa cu toate statele si insulele o sa ne ia toata viata sa le vedem.

Anul trecut am fost in Washington DC, iar anul asta mergem la ocean – Myrtle Beach in SC.

O saptamana intreaga la ocean cu Dan si Kate. Abia astept(am).

In rest totul e la fel. De cautat tot caut alt job, e destul de greu, dar nu ma dau batuta. Am nevoie de o schimbare. Noul GC inca nu mi-a sosit,inca din aprilie cand mi-au fost furate toate actele si a trebuit sa reaplic pentru tot. Fun times!

Anul asta Roro se marita si din pacate nu o sa ajung la nunta, ca deobicei pierd toate evenimentele de acasa. Sacrificii s-ar zice, dar eu m-am saturat de toate sacrificiile astea. Anul viitor sper sa ajungem acasa din nou, si eventual sa ne facem si noi nunta odata desi habar n-am cum o sa rezolv toate aranjamentele eu fiind aici. Ugh. It’s never going to get easy, is it?

Cu condusul asa-si-asa. E mai ok acuma dar tot nu imi place la nebunie. It’s just not so bad anymore. Pe 12 iulie mi-am programat in sfarsit examenul. Vom vedea. Inca tot n-am exersat parcarea laterala si asta e primul lucru care te fac sa il faci la examen.

Si deja e ora 9. E timpul sa merg la servici. Sper ca intr-o zi o sa scap de lucrul pe schimbul 3…

*Currently listening to After Forever – Energize me

Advertisements

Si revenind la normal…

Stau cateodata si ma gandesc unde trece timpul asa de repede…De ce? Cu ce i-am gresit de fuge de noi in halul asta? E sfarsitul lunii august. Vara e pe terminate. Am fost la plaja de doua ori, atat. In rest n-am facut nimic, nicio activitate de vara.

La sfarsitul lunii iulie am fost din nou in Newport, a doua mea casa. Am stat 2 saptamani, sa ma detasez de toata monotonia de aici. Mi-am revazut toti prietenii, aproape. In schimb am vazut cativa pe care nu-i vazusem de 1 an sau mai mult. In fiecare zi/seara am iesit in vreun bar, brambureala non-stop.

Odata intoarsa aici, viata a revenit la normal. De iesit se iese o data max de doua ori /saptamana. Activitati extra’curiculare’ nimic. Norocu cu cartile de citit, noroc ca aici nu sunt asa de scumpe ca acasa. De curiozitate mai intru pe site la vreo librarie si ma crucesc cand vad ce preturi. Oamenii n-au bani de cheltuieli, dar or avea 45 lei sa dea pe o carte… Asa ca aici am reusit sa-mi iau o tona de carti. Ma mai cultiv si eu. Currently reading “Merrick” – Anne Rice.

In curand vine si ziua mea de nastere..al patrulea an la rand cand sarbatoresc intre straini. Eh asta este. E doar o zi oarecare, nimic mai mult. Dar… un sfert de secol e ceva :D Imbatranesc nu gluma, cum am zis, timpul trece atat de repede de parca i-am facut ceva…

Nu e sanatos nici sa freci menta tot timpul!

Asa de repede trece timpul. Deja e gata si luna februarie. Iarna e un anotimp asa de depresiv, nu stiu. Nu-ti vine sa faci nimic. Chiar de aia luna ianuarie a trecut ca lebada pe apa, lin si repede. N-am facut mai nimic.
Am fost in Philadelphia, dar n-am putut sa vizitez nimic, n-am apucat sa vad nimic. Atata cat ca ma pot lauda ca am ‘condus’ pe drumurile lor. Am fost la Centrul de Tratament pentru Cancer cu mama lui D. Ca sa nu mai zic ca arata ca un hotel de 5 stele. Mobila foarte scumpa, aparatura scumpa, free Wi-Fi, restaurant. Cat iti luai doza de intravenoase vine chelnerul si iti ia comanda (mananci si pe gratis si toti cei care sunt cu tine). Si cand zic mancare, nu ma refer la ceva ieftin si de pe vremea lui Pazvanti, ci la fripturi si sea-food. Tot vad una alta si tot ma minunez. Cine are atata rabdare cu tine si cine iti acorda atata atentie la un spital in Romanica? Poate sunt, dar oricum sunt putini, majoritatea cu dau doi bani pe tine.
Spre seara ne-am intors acasa.

In rest n-am mai fost niciunde, n-am facut nimic. Stiu, lame. Asta e. Ori ca e iarna, ori nu stiu.

La servici tot vinerea si sambata lucrez. Mai lucrez si peste saptamana in timpul zilei, cand au nevoie de mine. Extraordinar, culoarea parului meu nu mai conteaza pentru ei dintr-odata. Surprinzator nu ma deranjeaza asa de tare pe cat ar trebui. Orice numai sa imi dea de lucru, sa nu stau acasa sa frec menta, care e by the way ucigatoare, slowly but surely. As lucra 24/24, numai sa fac ceva si peste zi. Vad pe toti ca merg pe la servici, la scoala si eu stau acasa si ma uit la TV.

E stresant sa nu ai masina, sa nu poti sa te deplasezi, sa depinzi de straini. Nu mai suport sa stau in case ale strainilor. Vreau sa am destui bani cat sa imi iau un locusor al meu. Dar e greu, banii nu sunt destui cat pentru o chirie, care oricum n-as gasi prin apropiere, decat in oras unde e foarte periculos plin de mancatori de tortilla inarmati. Plus ca fara masina esti mort, nu te poti deplasa. Si nici nu pot sa-mi iau carnetul, niciodata, daca nu gasesc eventual pe careva sa-mi faca unu fals… Hmm… Asa ca I’m doomed to depend on others. Ma dispera de mor. Am venit aici ca sa fiu independenta. Daca nu se poate, decat sa depind de straini, prefer sa depind de familie. I might as well just go home. Macar acasa nici unul nu te judeca, te iubeste asa cum esti, pentru cine esti. Ai familia ta, fara sa te infiltrezi in familia unui strain. Ai prietenii tai, care stii ca sunt ai tai ca tu ti-i i-ai ales, nu ca ai prieteni pentru ca ti-au fost introdusi de X si Y ca le-au fost mila de tine ca n–ai cu cine iesi in oras. Si nici asa nu este cu cine iesi ca toti sunt sub 21 de ani si nu pot sa iasa la o bauta. sau in weekend cand ei ies in oras, eu nu pot pentru ca lucrez. Sunt libera in timpul saptamanii cand nu iese nici unul din vagauna ca vezi doamne au de mers la servici si la scoli dimineata. Ce cacat!
Acuma sper ca doar iarna o sa fie asa. Sper ca la vara o sa fie mai bine. Vine si lumea de pe la scoli inapoi acasa in vacanta, o sa fie altfel. Dar tot e enervant sa astept sa ma poarte X si Y cu masina ca eu nu ma pot deplasa. Ugh!

Zapada de ma acopera. Atata zapada n-am vazut in viata mea.

Backyard

Am lopatat pana mi-i s-a facut rau si abia am reusit sa facem o carare mica. Acuma se zice ca in martie iarasi o sa vina un viscol mare si puternic de tot cu o tona de zapada. Great! Abia astept. Pe langa ca sunt in depresii, mai adu’ o tona de zapada sa fiu siguuur blocata in casa, san u putem face nimic. Nu-i de-ajuns ca nu suport zapada de nici o culoare, sa fie cat mai multa, sa ma satur… Nu vine odata vara?! Doamne bate-o iarna…

Am ramas insa placut surprinsa cand am vazut ca au dat la TV filmul romanesc “4 luni, 3 saptamani si 2 zile”. Nu ma asteptam sa vad pe un post americanesc un film romanesc. Si nici nu-l tradusesera. L-au pastrat in romaneste si au subtitrat in engleza. Ce bine m-am simtit hehe.

Pe data de 14 am lucrat, si asa sarbatoarea aia nu inseamna nimic pentru mine. Nu trebuia normal sa lurcrez, dar tipul care lucra a vrut liber sa faca din 14 a special day for the wifey. Asa ca s-au gandit sa ma cheme pe mine la servici “since you don’t have a boyfriend and you don’t celebrate it”. M-o lovit unde m-o durut mai tare. Seriously? Era musai? M-o facut sa ma simt si mai singura =))) Deci pe bune? Pentru ca n-am prieten inseamna ca pot sa lucrez. Mnah.

Sambata pe 20 merg la un concert, abia astept! I’m so excited! I’ve been waiting for this since… forever! Three Days Grace, Breaking Benjamin si Flyleaf!!! Abia astept! Detalii – dupa concert.

Si uite asa trece si luna februarie…
Peace out!

Currently listening to: Loreena McKennitt – The Mummers’ Dance