Demult nimic

A trecut ceva vreme de la ultimul post! Nu stiu daca e pentru ca nu am timp sau pentru ca nu mai am rabdare/chef sa scriu. In fine.

Noutati una-alta ca sa fim la zi:

– am aproape 1 an de cand lucrez la banca in domeniul Online Banking. Suna pompos, dar nu e nimic altceva decat sa stau pe telefon toata ziua si sa ii explic la tot prostul cum sa se logheze pe cont sau cum sa gaseasca websiteul bancii, si si mai rau pentru unii sa le explic unde dracu e bara unde sa introduce adresa site-ului sau pana si ‘ce e aia?’ Nu e cea mai perfecta slujba dar imi plateste ratele la masina, chiria, cheltuielile etc. Imi mananca toti nervii dar mai razistam putin pana mai gasim altceva. Orarul e si el frumos: pe dimineata ca un om normal de la 7 la 3.30 :)

– mi-am luat masinuta mea personala. Nu ca as conduce eu foarte mult, dar asa el o are pe a lui, eu pe a mea. Si bineinteles ca e roz-mov. :)

– anul asta nu am facut nici o excursie, ne strangem banii si zilele libere pentru nunta ce o vom face acasa in Octombrie, asta daca imi vin actele in timp. Nu ca nu am fi pregatit deja totul, dar asa e frumos, ca guvernul american sa ma f*** din nou. Deja ne-am cumparat biletele de avion (toti trei: eu, Dan si Kate) care nu au fost ieftine si pe deasupra si nereturnabile, data de nunta stabilita, avansuri incolo si-ncoace deja date… Nah asta este. Sa speram ca ajunge la timp.

– eu cu Dan am sarbatorit pe 7 iulie 3 ani de casatorie deja! Frumos si a trecut foarte repede.

– la restaurant lucrez doar o zi pe saptamana, dar incet incerc sa dispar si de pe acolo.

– other than that my life is pretty boring…Nothing out of the ordinary worth writing about. I don’t even know why I bother.

Advertisements

Si a venit ziua!

In ultima saptamana din iunie (joi,21 – vineri,22) am fost in Washington D.C. cu Katelynn si Dan. Pentru doua zile am reusit o mica escapada, pe care ne-o planificasem cu ceva timp inainte. Am prins cele mai mari calduri, ne-au afectat pe toti trei, but this didn’t stop us from having fun. Am umblat toata ziua in soare, dar am reusit sa vedem importantele monumente si muzee (n-am reusit sa le vedem pe toate care ni-i le-am propus, din pacate). Poate data viitoare.

Am reusit sa vedem

  • Curtea Suprema de Justitie/The Supreme Court

  • Capitolul/The Capitol

  • Statuia lui Ulyssess S. Grant

  • Museum of Air and Space – avioane, avioane si mai multe avioane si nave spatiale si bombe, etc.

Primul avion inventat de fratii Wright in 1903

  • The Smithsonian Castle (parte/cladire a Institutiei Smithsoniene) – unde se afla ramasitele lui James Smithson (cca. 1765 – 27 iunie 1829) – donatorul fondator al Institutiei Smithsoniene

  • Muzeul de Istorie Naturala/Museum of Natural History

Hope Diamond – unul dintre cele mai mari diamante din lume de 45,52 carate

  • Washington Monument

  • Monument in memoria eroilor care au luptat in cel de-al Doilea Razboi Mondial/WWII Memorial

Pe stalpi sunt scrise numele statelor care apartin SUA

  • The Reflecting Pool (care din pacate n-a avut apa, a fost seaca :( – lunga de peste 600 m si lata de 51 m, adanca la margini avand doar 46 cm si in mijloc 76 cm, tinand 25,5 milioane de litri de apa)

Fara apa :(

  • Statuia lui Abraham Lincoln/Lincoln Memorial

  • Monumentul destinat eroilor care au luptat in Vietnam/Vietnam Veterans Memorial, si bineinteles

Un zid lung de 75 m si o inaltime ce urca de la 20 cm la 3 m inscriptionat cu numele veteranilor (58,195 nume)

  • Casa Alba/The White House

Pe langa astea am mai admirat si alte cladiri mai importante cum ar fi, Arhivele Nationale, Cladirea FBI-ului (the headquarters), Trezoreria si alte cladiri institutionale.

Am fost ocupati in ultimele saptamani, am avut foarte mult de umblat dupa hartii una-alta. Incerc sa imi inregistrez casatoria si in Romania (care s-a dovedit a fi o bataie de cap, inca o data, birocratia din Romania se dovedeste a intrece toate masurile).

Ma rog, in mare, mai pe scurt:

  • pe 22 iunie mi-a venit Green Card-ul
  • mi-a sosit si noul SSN fara restrictii
  • urmeaza sa merg la Consulatul Romaniei din NY pentru a-mi scoate foaia de calatorie
  • Dan si-a facut pasaportul

Pe 4 septembrie mergem acasa in sfarsit!!! Suntem foarte incantati, cel putin eu. Si el, doar ca lui ii este frica de zbor avand in vedere ca nu a zburat in viata lui, asta va fi primul lui zbor, de 15 ore si peste ocean! Bietu’. Vom sta acasa o luna, pana pe 2 octombrie! Nu-mi vine sa cred ca in sfarsit a venit ziua cand merg acasa, dupa aproape 5 ani… Abia astept! Inca 48 de zile :)

Si revenind la normal…

Stau cateodata si ma gandesc unde trece timpul asa de repede…De ce? Cu ce i-am gresit de fuge de noi in halul asta? E sfarsitul lunii august. Vara e pe terminate. Am fost la plaja de doua ori, atat. In rest n-am facut nimic, nicio activitate de vara.

La sfarsitul lunii iulie am fost din nou in Newport, a doua mea casa. Am stat 2 saptamani, sa ma detasez de toata monotonia de aici. Mi-am revazut toti prietenii, aproape. In schimb am vazut cativa pe care nu-i vazusem de 1 an sau mai mult. In fiecare zi/seara am iesit in vreun bar, brambureala non-stop.

Odata intoarsa aici, viata a revenit la normal. De iesit se iese o data max de doua ori /saptamana. Activitati extra’curiculare’ nimic. Norocu cu cartile de citit, noroc ca aici nu sunt asa de scumpe ca acasa. De curiozitate mai intru pe site la vreo librarie si ma crucesc cand vad ce preturi. Oamenii n-au bani de cheltuieli, dar or avea 45 lei sa dea pe o carte… Asa ca aici am reusit sa-mi iau o tona de carti. Ma mai cultiv si eu. Currently reading “Merrick” – Anne Rice.

In curand vine si ziua mea de nastere..al patrulea an la rand cand sarbatoresc intre straini. Eh asta este. E doar o zi oarecare, nimic mai mult. Dar… un sfert de secol e ceva :D Imbatranesc nu gluma, cum am zis, timpul trece atat de repede de parca i-am facut ceva…

Living the American life II

Luna Noiembrie a trecut destul de repede. Ne-am mutat impeuna pe la mijlocul lunii. Proaspat indragostiti, my American boy like the song says. Tatuaje, pierce-inguri, idealul meu lol. Dar avea 19 ani. Ah, nu conta. Am avut surpriza sa descopar ca era foarte popular. Asa am inceput sa ii cunosc cercul de prieteni, care nu era restrans deloc, din contra. Acum au devenit (si) prietenii mei. Marquise, Vanessa, RJ, Alec, Mike Fairy-Boy, Patrick Bowley, Emma, Jennah, ah, o groaza…in fiecare zi ieseam afara, faceam una alta, nu ne-am plictisit nici o secunda. We were so inlove. I-am cunoscut si parintii. S-au oferit sa ma ajute sa imi gasesc de lucru, tatal lui fiind om important in tot statul RI. Am fost la ei de Thanksgiving, my first Thanksgiving Day. M-au indragit imediat, M-au invitat si de Craciun alaturi de ei. Mi-au dezvaluit ca ma aflu printre putinii care au fost invitati la ei in casa, si poate singura ca am calcat pragul si a doua oara. Si crede-ma is niste oameni reci, dar foarte de treaba. Toate au fost bune si roz, dar din pacate lucrurile incepeau sa se schimbe. Tipic American. Toata ziua in casa cu baietii, jocuri video 24/24, si pe principiul nu calcati iarba, mai bine fumati-o. Deja eram exasperata. Devenise din ce in ce mai rea situatia. De nervi am ajuns sa ii si sparg arcada cu controleru’ de la joc. Ah, n-a vorbit cu mine cred ca 2 zile. Tensiunea era din ce in ce mai mare, isi pierduse jobul si nu avea nici un ban pus deoparte. Ajunsesem sa mancam in fiecare seara paste. Nu mai imi acorda atentie…muuuulteee. Intre timp am inceput sa ma atasez de noul coleg de apartament care se mutase in locul lui odata ce ne mutasem impreuna in casa lui Phil. Chestia a fost reciproca, mai mult sentiment venind din partea lui inca. Charlie, 31 de ani, tatuaje, piercing, duh…Jordan la randul lui se atasase de fosta prietena a lui Phil…si uite asa mai multa tensiune. Intr-un final, n-am mai rezistat, couldn’t take it anymore si intr-o dimineata, dupa anul nou, dupa o cearta ce o avusesem cu o seara inainte, mi-am facut bagajele si am plecat. I-am lasat un billet si atat. Danie a fost langa mine tot timpul asta. M-a luat acasa la el and his wife (Cris) cu bagaje cu tot. Am stat la el apoi cam o saptamana. Am vorbit cu Corina ca vin la ei, asa ca mi-am luat biletul de avion si dupa o saptamana eram in Reading, PA.

Aici m-am simtit in sfarsit ca acasa, fara stress, liniste si pace sufleteasca. Viata era frumoasa. Nu plateam chirie, nu aveam grija zilei de maine, mancare aveam tot timpul, in sfarsit. Ca acasa. Totul se schimbase, viata luase o noua intorsatura pentru mine. Atata aveam de facut, babysitting their 5 year old kid, Ryan. Programul meu devenise trezire la 8 dimineata, dus piticu la gradi, la 11 ridicat copilu de la gradi si apoi stat cu el pana la 3 grijit de el, pana vin parintii acasa. :)
Si asa a trecut luna ianuarie, februarie, martie, deja eram stresata ca ma simteam in plus si intretinuta, ca un parazit, nu eram independenta deloc si ma durea. Mandria mea era la pamant. Si ca din senin apare Onesin/Onesim (nu stiu daca e cu n sau cu m la sfarsit, roman si el, venit cu loteria in state). Deja Corina si Marcel imi cautau sot haha, ca sa pot ramane, ca deja asta ne era unica solutie, mai in gluma mai in serios, sa ma marit ca sa devin cetatean. Intr-o zi Onesin/m apare cu un alt tip, ca sa ne faca cunostinta. Si asa l-am cunoscut pe Silviu. Silviu are 27 de ani, lucreaza la ceva firma care inca nu stiu cu ce se ocupa exact. Merge si la RACC (Reading Area Community College), mai face pe DJ-ul ca hobby, mai vinde piese de masini pe ebay, se descurca, ce mai?!
A dat repede baiatul cateva telefoane si pac! M-am trezit cu un job opportunity. Schimbul de noapte intr-un family diner ca hostess. Si deja am 6 luni de cand lucrez acolo. :)
Lucrurile au inceput sa se inrautateasca, eram tot timpul obosita, nu mai puteam face fata si cu copilul, si cu stresul de a fi a 5a roata la caruta. Tensiunea n-a intarziat sa apara, problemele si certurile la fel. Eram deja disperata sa ma mut undeva, deja devenise rea de tot situatia. Asa ca la inceputul lunii iunie am ajuns sa ma mut in casa cu Diane, colega mea de la servici. Si o alta perioada incepe pentru mine.

Diane are 37 de ani, fiica de 15 ani (Tiehl), sotul ei a murit cu vreo 10 ani in urma de cancer, mama ei are cancer, iar tatal ei are probleme cu plamanii, respira doar cu ajutorul tuburilor de oxygen. Deja stau de 4 luni de zile aici si suntem ca la inceput, zici ca nu s-a saturat de mine inca. Mi-a zis clar ca nu ma lasa sa ma intorc acasa. Unde merge ea voi merge si eu, daca e sa se mute altundeva e deja batut in piatra ca ma ia cu ea. Eh, ramane de vazut.

Mi-am facut prieteni si la diner. Noroc si cu parul meu care isi schimba culoarea destul de des. Asa cred ca le-am atras atentia la toti. Haha.
De iesit mai ies in oras si cu Silviu, deobicei joia ca asa aveam liber de la servici. Acuma ca vine iarna mi-au mai taiat din ore pe motivul ca nu e foarte busy. Dar mi-au promis ca pe la sfarsitul lunii I’m gonna get back my hours. Asa ca deocamdata lucrez marti, vineri si sambata schimbul 2, mai pe romaneste. I really miss working third shift, asa ca sa faca bine sa-mi dea orele inapoi cat mai repede. Miss my customers, my regulars. :D

Ieri am lucrat toata ziua si tot n-am somn. E 8:30 dimineata. Degeaba, is obisnuita sa lucrez noaptea. Am in mine ritmul de schimbul 3 si dormit peste zi :D
Azi e miercuri. Deseara avem Darts. Diane m-a bagat in echipa lor de anul asta. The Bitches, asta e numele echipei, lol, cat de original. Ma rog, mie mi-au dat numele de Wonder Bitch. I don’t really make a big deal out of this, so I don’t really care. Diane e Thee Bitch, ‘capitanca’ noastra. Jucam cu alte echipe, un adevarat turneu hehe.

Ah e cazul sa ma duc. Trebuie sa imi hranesc broscuta testoasa. =)
Peace out.