Land of opportunities my ass…

Mi-e dor de casa. Nu pot sa dorm noaptea. Ma trezesc plangand. Ma tot gandesc care ar putea sa fie motivele pentru care sa raman aici, pentru care sa mai rezist o perioada de vreme. Multi imi spun sa rezist, sa fiu tare si puternica. Nu e asa de usor. Toti cei care imi dau sfaturi au pe cineva alaturi de ei, au venit cu cineva iubit (familie sau prieten). Nu e acelasi lucru cu a fi singur aici. Nu stii ce iti rezerva viitorul, nu stii unde vei fi maine..in ce casa te vei muta, cu cine vei sta, asta daca ai unde te duce.
In fiecare zi pun in balanta pro si contra sa vad ce se merita mai bine. Singurele lucruri pro sunt cele materiale. Cele spirituale lasa de dorit big time. Se merita pentru un cacat de valiza plina cu haine ca sunt mai ieftine aici? Pentru ca gasesti tot ce vrei? Cu ce pret? Deja m-am saturat sa imi iau si haine. Sau pentru mancare mai ieftina? La ce? Abia mananc o data pe zi, si nu-s mare fan al mancarurilor; un sandwich and i’m happy.. Pentru ce altceva…? Tot pun deoparte…ok..pentru ce? Am mai trimis si acasa, nici n-au nevoie ai mei…am imprumutat la lume pe aici…dar de asta stau aici si ma disturg, de asta stau si lucrez, ca sa imprumut lumea…? Ah… De apartament in chirie ca sa stau singura nu imi ajunge, ar trebui sa mai imi iau inca un job..dar apare alta problema..n-am masina si nici nu pot sa imi iau carnetul, din nou, hartii si acte…Asta urasc si mai tare; sa depind de altii cand intotdeauna am fost o persoana independenta.
Si presupun ca odata ajunsa acasa lucrurile se vor schimba; voi duce lipsa de cele materiale. Dar ma tot gandesc cat de saraca poate fi Romania ca sa se merite sederea mea indelungata aici printre straini, sa se merite sa indur toate astea, sa ii accept pe toti ignorantii de aici, care se plang de toate, care habar nu au ce inseamna sa duci o viata grea cu lipsuri, sau sa nu ai tot ce iti doresti. Rasfatati, increzuti, ah, America se duce pe p*** rau de tot. Tara oportunitatilor si posibilitatilor my ass! E atat de greu sa obtii ceva si aici, pana si un job. Sa nu crezi ca odata venit aici, peste noapte devii cineva… Tot un nimeni ramai…

Ca in Evul Mediu, nici internet nu am avut in ultimele saptamani. N-am putut sa tin legatura cu cei de acasa si doare. Internetul era singura legatura cu Romania. N-am reusit sa vorbesc cu ai mei la microfon sau macar sa ii vad pe webcam de 6 luni… Sau ei pe mine… Nu le-am vazut chipurile de o jumatate de an… Dar ce pricepe americanu? Il doare undeva. Ii are pe toti aici, si pe cei care ii vrea si pe care nu-i vrea. Ce stie despre a avea pe cineva departe si internetul fiind singura legatura cu ei? Atata ignoranta. Fotografiile mi-au ramas singura alinare. In fiecare seara cand sunt la servici imi inchipui ca pe usa intra mama, tata sau Roro.. Deja ma dilesc.
Visasem intr-o seara ca m-am intors acasa. Eram afara in fata blocului unde am locuit timp de 18 ani (de care voi fin intotdeauna foarte atasata). Mama, tata, Roro, bunica, pana si bunicu erau in curte. Toti erau imbracati festiv. Dar nici unul nu m-a bagat in seama, ori nu m-au observat. Le-am spus ca m-am intors acasa.. Singura care a zis ceva a fost mama si a zis “shhh, nu acuma, facem ceva important” fara sa se uite la mine, fara sa ma priveasca si m-a ignorat din nou. Tin minte ca eram distrusa si dezamagita. Si am plecat de acolo. Ma gandeam ce sa fac acuma; ai mei nu sunt fericiti ca m-am intors, inapoi nu ma pot duce…Tin minte ca m-am trezit dimineata si m-am bucurat ca eram tot aici. hmm.

Cand ma gandesc si la toti prietenii pe care ii am acasa..Aici nici nu pot sa ii numesc prieteni…doar cunostinte. Amintiri ma napadesc la ordinea zilei..si sunt atat de multe..atatea persoane, atatea chipuri, atatea voci, atatea locatii…
Cand Doamne se vor decide sa renunte la vize?
Nu stiu ce vreau..Adica stiu ca vreau acasa, dar vreau aici…Si acum iarasi..pentru ce vreau sa stau si aici? Atat imi doresc sa pot sa ii aduc pe ai mei aici….As fi fericita…Sau macar pe Roro. Dar ai mei nu o lasa. BS. My walls are closing in. Fear is how I feel. I can’t seem to find myself again. Too much pressure to take. Yep, pretty much that’s how I feel. This won’t change. Peace out!

Currently listening to: Placebo – In the cold light of the morning

“Don’t give up on the dream! Don’t give up on the one thing and everything that’s true!”

PS: Been trick-or-treating pentru prima data in viata mea. Cu traistuta la colectat dulciuri =))
O sa pun cateva poze cand imi permite internetul

Jason’s Woods

Jason’s Woods. Ca doara vine Halloween-ul si America se pregateste de sarbatoare, inca din septembrie. Jason’s Woods (cu numele luat de la Jason din seriile “Friday the 13th”) e o metoda de divertiment pentru americanii de aici din zona pentru niste clipe de ‘groaza’.
Intr-o duminica (prin oct) ne-am trezit pe la 4 dupamasa, ca am lucrat sambata 15 ore. Aveam planuit cu o saptamana inainte sa mergem la Jason’s Woods. Asa ca cum ne-am trezit, n-am mai stat pe ganduri si am plecat. Am avut noroc ca a fost zi cu soare dupa ce in ultimele zile a plouat. Dupa o ora de mers cu masina am ajuns in sfarsit la destinatie. Deja se intunecase afara, numai bine ca sa fie mai spooky. Cand am ajuns acolo, o groaza de masini deja parcate. Am coborat noi frumusel din masina, un frig de tremurau hainele pe noi si ca sa nu mai zic de noroiul in care ne scufundam. Ah toate ca toate, ignoram noi astea si purcedem spre casa de bilete… Un rand mamaaaaaa….Noh nu-i bai, stam si la rand…Dupa vreo 35 de min cred ca ajungem si noi sa ne luam beletele. $25/persoana pentru 3 ‘atractii’ si 2 gratis (comes with the package). Daca mai plateam inca $15/persoana eram VIP si nu trebuia sa stam la rand, intram primele la toate atractiile. Neh, f*** it, pentru inca $60 de dolari pe langa aia $100…asa ca am ales sa stam la rand ca tot omu’.
The first stop era un museu (the gruesome museum) tot felul de scarbosenii si creaturi, si se mai ivea ici-colo cate o vrajitoare sau mai stiu eu ce, ca sa ne sperie. Au reusit nah…Erau asa de ’still’ ca nici nu iti dadeai seama care e viu si care nu.
Dupa museu urma un ‘labirint’. In intuneric, pereti si acoperis, fara lumina…bineinteles ca ceva ne astepta si inauntru. Tema era “Nightmare on Elm Street”. Trenuletu prin intuneric, mana de mana, strain sau nu, purcedem la lupta. Eram fix in fata, priemele..tiptil, expect the unexpected…niste sunete de parca am calca pe ceva vascos, ochi sau viermi…ma gandeam ca asa trebuie sa fie, cu efect…intuneric ca naiba..mai apare cate un Freddy din cand in cand, mai un foc, nah tipete si urlete, sperieti. Scapam cu bine si din labirint. Ma uit la adidasi…plini de noroi, pantalonii la fel…noroi pana la glezna..ugh…apoi am facut legatura cu materialul vascos pe care calcasem noi, de am crezut ca sunt viermi sau ceva…Ca sa mai aud de pe la unu altu ca se impotmolisera si ei in noroi in timul aventurii noastre, their shoes got stuck in the mud, too.
Urmatorul rand la care trebuia sa asteptam era pentru hayride: remember, tractorul cu fan prin padure?well..inca vreo 20 de minute pana ne-a venit si noua randul. Ne-am asezat noi comod in fan la gramada (in jur de 60 de persoane odata) si am pornit in aventura noastra prin padure.
Am avut parte de nebuni inchisi in custi atarnati in copaci, vrajitoare bineinteles, Mike Myers, Freddy Krugger, Frankenstein and his creator, creaturi din “Predator”, cave men, etc.; tractorul nostru mai oprea din cand in cand in the middle of nowhere si te mai trezeai cu ceva ‘creaturi’ care fugeau in jurul nostru si mai sarea pe tine, zbierete, urlete, tipete, voma (aka apa), spuma, foc, ah…tot ce vrei si ce nu vrei. Dupa vreo 15 min de atata nebunie, se termina si ‘cursa’ noastra, gandindu-ne ce ne asteapta de data asta.
Coboram fain frumos din fan si fuga fuga la rand, ca sa nu avem de asteptam mult, sa ajungem in fata lui X, Y si Z.
‘Barn of Terror’…Randul merge ireal de repede. Ajunge si la noi. de data asta am zis ca stau in fata cu Tiehl (fiica lui Diane), n-am mai avut de gand sa fiu ultima ca sa apar tot randu ca pierdeam toata distractia. Diane se sperie foarte repede, si de fiecare data sarea pe mine si tipa..ugh..hate that. S-o cam ofticat cand i-am zis ca stau in fata si nu mai is ultima, ca asta o facea pe ea ultima. Oh well. Nenea-mosntru care ne explica reguliile una-alta (do not touch this, do not touch that, cell phones, personal items, do not touch the actors – tell them not to touch us – blablabla) deschide usa si Tiehl intra prima. “Alex, hold my hand” atata am apucat sa aud ca nebunu inchide usa si o lasa pe asta saraca singura inauntru si pe noi inca ne tinea afara…Hahaha toata lumea incepe sa rada..:| Very funny people. Ma rog, deschide omu usa si ne lasa sa intram. Mana de mana iarasi, noi conduceam tot grupul de vreo 10 persoane. Ca Tarzan prin jungla…Nu vedeam nimic, nu auzeam nimic, nu stiam ce urmeaza, dar stiam ca ceva la un momentdat trebuie sa sara pe noi…Dar noi fearless….Mda, pana la primul zbierat….AHH…IHH…AHHHH…La un momendat ne-am pierdut. pipaim peretii disperate, nu stiam incotro…randul astepta dupa noi…stanga si fata era perete si un loc stramt intre…sigur nu trebuia sa o luam pe acolo…inapoi nu puteam, iar in dreapta erau niste scanduri care blocau o intrare/iesire….”Which way to go???” Toata lumea “Just goo!!” Noi iarasi “Which way??”…continuam sa pipaim in intuneric..nimic…O voce ca de dupa perete ne sopteste “Duck!” Dar nu ne dadeam seama de unde venea vocea. “Where??Which way?” …”Duck!” zice iarasi vocea putin mai raspicat )) Ca sa ne dam seama ca venea din dreapta de printre scanduri…Apparently trebuia sa ne strecuram pe sub scandurile care erau la nivelul buricului…”I’m noot going that way!!” Toata lumea deja urla “Just go!!”" hahaha. Nah am facut-o si pe asta…Din fericire nu ne astepta nimic chiar dupa ‘usa’ asa ca am inaintat. Am asteptat toti sa iasa cu bine de printre scanduri si apoi am luat-o in continuare prin ‘coridarele’ stramte. Am auzit pe unu altu din gramada noastra zbierand, deci se pare ca era ceva dupa usa, dar pe noi ne-a lasat in pace..E ok, sa sperie si restl grupului, nu doar pe cei din fata, ca apoi se pierde farmecul. Dintr-o incapere intr-o incapere, pe diferite teme: vampiri, orga, sicrie (miscatoare), panza de paianjen si luamanari; apoi roboti miscatori de prin viitor, mult celofan si foi de aluminiu si metal; apoi bineinteles scarbosenii multe cu corpuri mutilate, sange mult, lanturi, custi, flesh, bones, spanzurati, drujbe electrice, etc. Apoi iarasi cateva parti where we had to duck and crawl…si…scari care ducea la etaj, si acolo iarasi o tura de sperieti. Intr-un final scapam si de asta…Omg, cred ca asta a fost cel mai scarry place dintre toate, si mai scarry decat the haunted house la care am fost cu cateva saptamani ianinte (bine, aia era child friendly).
So our next and last stop era un fel de corabie care se pierdeam in alte structuri: The Pirates Revenge. Ne da tanti (care avea un machiaj superb – gen din Piratii din Caraibe, par mare dreadlocks amestecat cu seeweed si alte plante si creaturi din ocean, pe fata pictata cu rosu si portocaliu si avea doua stele de mare lipite pe obraz, aratau ca si cum ar fi crescute in obraz – ah, misto)..asa cum ziceam, ne da tanti de la intrare niste ochelari ‘3D’ (care m-au scos din sarite, ca nu stateau nicicum peste ochelarii mei), dupa care intram inauntru. Peretii erau pictati cu ceva vopsea speciala care cu ochelarii iti dadea impresia ca esti cu apa si totul e 3D. Ca si felicitarile sau vederile alea vechi care le misti si iti arata diferite imagini. O tura de sperieti si pe aici cu tot felu de pirati care te urmareau si sareau pe tine..La iesire un copil cu o galeata colectiona ochelarii lol. Si cu asta s-a terminat aventura noastra at Jason’s Woods!
Si cum inaintam noi catre parcare, in stanga noastra vedem un cort si doi oameni inauntru.. Psychic Reading zicea panoul. Handwriting analysis, Palm reading (una sau amandoua) si Tarot card reading. Nici n-am stat pe ganduri, Tzup! in cort. Era o tipa blonda si un tip (frati ca sa aflu mai apoi). Tiehl s-a bagat prima repede la tipa pentru palm reading, eu imi asteptam randul frumos la cartile de tarot la nenea, care avea de terminat cu un cuplu. Mama lui Diane urmatoarea la tipa, eu inca asteptam, Diane urmeaza si ea la tipa pentru palm reading, intr-un final pleaca si cuplu si ma asez frumos pe scaun. Facem cunostinta, imi explica faptul ca va fi a spiritual reading. Nah, bun…Shuffle-eaza nenea cartile dupa care ma pune sa ma relaxez, etc si sa extrag 4 carti. Si incepe sa ‘citeasca’. Ca din punct de vedere spiritual is la pamant, ca am trecut prin multe dar o sa vina si zile cu soare, ca is un spirit creativ si artistic, ca am fost intr-o relatie dar el nu e alesul. I-am zis ca nu cred in ‘The One’. “Ah, bine ca mi-ai spus, hai sa il numim prietenul cel mai bun.” “Asa mai merge ma gandeam eu.” Apoi imi zicea ca ‘prietenul meu cel mai bun se afla undeva in Arizona (ceea ce m-a luat prin surprindere avand in vedere ca Arizona e prima pe lista mea de ‘excursii’, cap de lista). Ca e muzician, probabil, chitarist..si ca ma asteapta si imi trimite tot felul de semnale…Mnah, boooon…Mai imi zice una alta, ca is luptatoare, ca o sa reusesc in viata, ca vede bogatie, ca am fost buna in scoala, ca am asimilat repede orice informatie, ca eram privita cu respect la scoala, ca o persoana mai invarsta o sa ma invete lucruri spirituale, si o sa le asimilez repede, si ca sunt o mare iubitoare a pamantului, ca ar trebui sa imi diretionez energiile in sus, spre cer, in loc sa le trimit in jos, in pamant, etc. Si cu asta gata, vreo 5-10 minute though. Multumsc frumos, ma ridic frumusel de pe scaun si ma proptesc pe scaunul ei, la un palm reading. Tiap imi ia palma dreapta si direct: vad un spirit artistic si creativ…si la care se ia curentul..”And now I can’t see anything” lol; becul lor se stinge si ne lasa in intuneric…Niciunul din ei nu-si sa seama ce se petrece, tipa ia o luamanare de pe masa si continua: i see a rocky road, 3 ani pana imi gasesc jumatatea, my energy is fainted (mi-a dat 2 cristale sa le port cu mine tot timpul), apoi ca vede multe calatorii in viitorul meu, ca ori scriu o carte ori tin un jurnal cu toate prin ce trec, excursii, aventuri, etc. Mai una alta si gata…scurt si la obiect. Desi ea a fost la exacta, mai la detaliu, pacat ca a tinut mai putin. Dar oricum a fost o experienta interesanta. My first time.
Se facuse oras 10, ne-am indreptat finally spre parcare. Bineinteles ca in masina am vorbit numai de experienta ce am trait-o cu cititul in carti si in palma. Toate 4 am descoperit ca tipa ne zisese niste chestii pe care nu avea de unde sa le stie: ii zisese lui Diane de faptul ca vrea sa demoleze casa parintilor si sa construiasca alta, ce e adevarat, chiar vrea asta la sfarsitul anului, i-a zis de faptul ca bunicul ei (care e mort) nu vrea sa lase casa, asa ca si-a facut ‘birou’ in una din camerele de la etaj si joaca mult (as in gambling) si din cauza lui persoanele din casa sunt tot timpul bolnave (sa nu uitam ca tata e cu tuburile de oxigen, mama bolnava de cancer, si acuma recent dupa rezultatul analizelor, dupa multe luni de chimio si altele, cancerul s-a raspandit, nepotii cand ajung acolo de imbolnaveasc daca stau pentru cateva zile, etc), asa ca i-a dat un pozitive oil sa dea prin casa dupa ce a daramat-o, inainte sa construiasca, ca spiritul sa nu ramana si in casa nou construita. Plus ca Diane nu stiuse ca bunicul ei iubea jocurile de noroc, a aflat in masina ca asa e de la mama ei, dupa ce ii povestise. Apoi i-a mai zis ca ea si cu o prietena vor sa practice wicca, dar ea ar trebui sa stea deoparte deocamdata ca e inconjurata de negativitate. Ha, de unde a stiut si asta? Tiehl a primit ceva ulei tot asa cu care trebuie sa se unga sau ce naiba ca sa fie mai relaxata, ca se enerveaza foarte repede, as in bipolar. Si de atunci fata vine vesela acasa….Maybe its mind over matter.

Am ajuns si noi intr-un final acasa, ne-am pus la somn, iar eu am adormit cu cristalele langa mine. Haha. Peace out!

Currently listening to: Slipknot – Snuff

Almost Halloween.

E ora 3 dimineata. Ploua ca naiba afara, si e si foarte frig. Am auzit ca in unele parti acasa a si nins deja. Oh my. Am dat drumul la caldura. E mult mai bine.
Sa vedem unde ramasesem.
Ah da, mi-au dat inapoi orele de noapte, so I’m back on third. Yeah baby! Se pare ca Michael a vrut sa vada cat de aglomerat va fi cateva weekenduri la rand inainte sa mi-i le ia. Da, a fost destul de slow cateva weekenduri la rand si probabil a crezut ca nu are nevoie de mine, cel putin deocamdata. Ei, s-a cam inselat, ori n-a aproximat bine perioadele, ori nu stiu. Cert e ca fetele au avut nevoie de mine ca de aer vineri si sambata noaptea. Bietul Byron (buss-erul nostru) alerga de nebun si pe langa treaba lui, he was doing my job too, seating people. Bineinteles ca urmatorul weekend, adica asta care a trecut, m-a chemat inapoi pe schimbul trei. Si bine a facut, a fost destul de busy. Am fost si pe doi. Destul de obositor. 15 ore vineri si 15 ore sambata.

Sambata insa am avut parte si de distractie. Asa ca m-am carat pe la ora 7 pm de la servici. La ora 8 trebuia sa fim la Sovereign Center. Concert Stone Temple Pilots!! \m/
Amber, prietena cea mai buna a lui Diane, a facut rost de 2 bilete. N-a fost lume multa, nu pot sa zic ca a fost nebunie. In deschidere au cantat ceva Muppets…Hmm, n-am auzit de ei, deci nu pot sa ma pronunt. Mai mult eram afara sau la rand la bere lol. Asteptam STP amandoua. Mi-a mai facut cunostinta cu cate unu-altu. Nici nu mai stiu cat era ora cand au inceput, dar eram deja inauntru. Unde era deobicei general admission acum au pus scaune. Deobicei e un loc gol, iar la show-urile mai metal, mai de zbenguiala, lumea mai trage cate un moshpit. Acum au fost scaune. Foarte bine. Noi am avut bilete in randul…3!!! O_O Piesa de rezistenta au lasat-o la sfarsit, of course, dupa ce ca era sa am un heart attack crezand ca nici macar n-o s-o cante: ‘Trippin’ on a hole paper heart’. Ah, my favorite.
Toata treaba a durat pana pe la 11pm. Angie, prietena lui Amber a venit si ea cu masina ei. Pe noi doua ne-a adus Diane ca Amber avea de gand sa bea hehe. So, Angie ne-a dus care pe unde aveam de mers. Actually pe mine m-a adus inapoi la diner, eu aveam sa imi continui treaba, lucram pana la 5am, asa ca a trebuit sa ma intorc la servici, iar ele s-au carat pe undeva la baute.

So back to work. Clientii au auzit cand m-au intrebat fetele cum a fost la concert asa ca m-au intrebat toti cum a fost si am inceput sa povestim despre asta. Apoi am avut surpriza sa vina un cuplu, care se pare ca m-au recunoscut de prin gloata de la concert. “Ask her! Ask her!” M-am uitat la ei nedumerita. “Were you at STP?” “Yeah…” “Cos’ he saw you there, at the show.” Sweet
Tot in seara respectiva trebuia sa imi primesc a doua broscuta testoasa, dar persoana care trebuia sa mi-o aduca (aceeasi persoana care mi-a dat-o si pe prima ‘ca cadou’ de ziua mea) s-a certat cu boss-ul pet shop-ului de unde mi-o lua…offf. So my little Dawn has to wait for her sister Dusk a little bit longer. Actually cred ca am un mascul, so the next one should be a female…daca nu ma insel. oh well, abia astept! 2 !! <3
Dupa inca o noapte obositoare, dar happy to be back, am ajuns acasa pe la 7 dimineata.

Duminica ne-am dus la ceva…festival(?) de Halloween and stuff. America is getting ready for that. N-a fost nu stiu ce, ca era child friendly, so era ceva ieftin si dragut. Eu, Diane, fiica ei (Tiehl) si mama ei. So, am avut parte de hay ride. Un tractor incarcat cu fan si noi la gramada pe fan, la o plimbare prin padure…In padure, niste copchii crizati urlau din toti raruncii. Mai un chainsaw noise, mai un Mike Myers ce fugea dupa tractor, altu calare pe un GMC (huuuge truck) dansa pe…Macarena….and i tought I'm weird…Altii copchii au fost mai inventivi si s-au gandit sa faca scenete…O copchila zbiera dupa ajutor in timp ce vreo 4 o asaltau ca sa o violeze(?), apoi un grup de medici sadici faceau autopsii pe 'cadavre' vii….Mnah oameni cu prea mult timp liber la mana, ori prea multe filme de groaza ca sa inspire. S-o gatat si aia dupa vreo 15 minute luuuungi.
Apoi unde next? The haunted house bineinteles lol. O cladire mica mica..ma gandeam acuma great! iara ceva de toata pomana. Am intrat toate 4 inauntru trenulet, tinandu-ne de mana. Era un loc stramt cu coridoare si bineinteles tot felu de copchii imbracati in costume and stuff si intuneric tare. Pe cat de lame am crezut ca o sa fie, pe atat de neasteptat de placut a fost surpriza. Recunosc, am mai tipat pe acolo, Mainly, patesc asta cand cei din jurul meu tipa cat ii tin plamanii. So Tiehl si Diane am crezut ca imi sparg urechile, ca sa nu mai zic de copchilele de scoala ce erau in spatele nostru si mama, ce sunete ascutite scoteau…Dar, per ansamblu a fost ok.
Au avut si RockBand in aer liber. Tot un fel de Guitar Hero. Am avut surpriza sa il vedem pe Brad acolo. Brad e un client ce vine la diner in fiecare vineri si sambata seara. Un copchil care acuma a facut 21 de ani. Am baut niste ciocolata calda pe acolo. Au oferit gratis la toata lumea, sau ceai cald. Deasemenea si cookies, Mai rar asa ceva in Romania. Ori daca era, careva lua toata prajiturelele cu pumnu. Oh well.
Ne-am hotarat intr-un final sa mergem acasa, deja inghetam de frig.

In drum spre casa ne-am oprit pe-acasa pe la Amber, imi uitasem ID-ul (aka pasaportul) la ea in geanta in seara cu concertul si ne-am dus sa-l recuperam. Apoi am oprit pe la diner. Becky s-a intors acasa de la college dupa nici 2 luni. Becky e fata faina si de chef. Am cunoscut-o tot la diner, in timpul verii obisnuia sa fie acolo in fiecare noapte. Ea si Amanda. Apoi in setembrie a plecat la college, freshman. dar s-a intors. L-a lasat balta. Zice ca nu a putut face fata. Depresii and stuff, spitale, taiat vene…nah, nu zic nimic, ca mi-i foarte draga fata, dar nah, tipic adolescentului american: probleme, depresii, medicamente. Eu nu stiu de ce noi europenii reactionam altfel la cacaturi din astea. Ca doara stresuri avem si noi, inca destule. Nah, fiecare cu ce-l doare. Asa ca fata s-a intors acasa si spera sa faca ce ii place: becoming a hairdresser. Fiecare cu visele lui. So ne-am dus sa o vedem la diner, am baut doua cani cu ciocolata calda si frisca, am condus-o pana la Pizza Hut, unde lucrase in vara, trebuia sa vada pe cineva acolo. Am lasat-o si noi ne-am dus acasa. Aproape ora 1am.

Miercuri am avut darts. Am pierdut, dar am castigat experienta lol. Nu stiu daca am mai mentionat dar suntem cate 6 in echipa. So we played against the YMDA team. Have no idea de la ce vine. Young Men ceva Association. Ah, mi-am gasit si nume. So, as I was saying intr-un post anterior, we are the Bitches. Fiecare are un nume de bitch. Eu trebuia sa fiu Wonder ca nah, aveau tricou cu Wonder de anul trecut ceva de genul, apoi acum m-au intrebat daca vreau alt nume…Hmm, am stat, m-am gandit si m-am decis. Defapt aveam in balanta doua: Tool Bitch (de inteles de ce) si Fairy Bitch (yep, I looove fairies). So, am ales Fairy Bitch. Isn't that sweet? Desi stiu ca nu prea se potrivesc. I mean c'mon…fairies are anything but bitches..oh well…Am ajuns acasa in jur de 10:30, just in time to watch my shows: Ghost Hunters si Destination Truth.

Maine e vineri. Defapt azi. Merg la servici pe noapte. Yeeey. Sambata la fel. Michael ma anunta daca trebuie sa merg si schimbul doi.

Cu asta inchei for now. So, noapte buna oameni buni. Peace out!

Currently listening to: Pillar – “Secrets and regrets”

Living the American life II

Luna Noiembrie a trecut destul de repede. Ne-am mutat impeuna pe la mijlocul lunii. Proaspat indragostiti, my American boy like the song says. Tatuaje, pierce-inguri, idealul meu lol. Dar avea 19 ani. Ah, nu conta. Am avut surpriza sa descopar ca era foarte popular. Asa am inceput sa ii cunosc cercul de prieteni, care nu era restrans deloc, din contra. Acum au devenit (si) prietenii mei. Marquise, Vanessa, RJ, Alec, Mike Fairy-Boy, Patrick Bowley, Emma, Jennah, ah, o groaza…in fiecare zi ieseam afara, faceam una alta, nu ne-am plictisit nici o secunda. We were so inlove. I-am cunoscut si parintii. S-au oferit sa ma ajute sa imi gasesc de lucru, tatal lui fiind om important in tot statul RI. Am fost la ei de Thanksgiving, my first Thanksgiving Day. M-au indragit imediat, M-au invitat si de Craciun alaturi de ei. Mi-au dezvaluit ca ma aflu printre putinii care au fost invitati la ei in casa, si poate singura ca am calcat pragul si a doua oara. Si crede-ma is niste oameni reci, dar foarte de treaba. Toate au fost bune si roz, dar din pacate lucrurile incepeau sa se schimbe. Tipic American. Toata ziua in casa cu baietii, jocuri video 24/24, si pe principiul nu calcati iarba, mai bine fumati-o. Deja eram exasperata. Devenise din ce in ce mai rea situatia. De nervi am ajuns sa ii si sparg arcada cu controleru’ de la joc. Ah, n-a vorbit cu mine cred ca 2 zile. Tensiunea era din ce in ce mai mare, isi pierduse jobul si nu avea nici un ban pus deoparte. Ajunsesem sa mancam in fiecare seara paste. Nu mai imi acorda atentie…muuuulteee. Intre timp am inceput sa ma atasez de noul coleg de apartament care se mutase in locul lui odata ce ne mutasem impreuna in casa lui Phil. Chestia a fost reciproca, mai mult sentiment venind din partea lui inca. Charlie, 31 de ani, tatuaje, piercing, duh…Jordan la randul lui se atasase de fosta prietena a lui Phil…si uite asa mai multa tensiune. Intr-un final, n-am mai rezistat, couldn’t take it anymore si intr-o dimineata, dupa anul nou, dupa o cearta ce o avusesem cu o seara inainte, mi-am facut bagajele si am plecat. I-am lasat un billet si atat. Danie a fost langa mine tot timpul asta. M-a luat acasa la el and his wife (Cris) cu bagaje cu tot. Am stat la el apoi cam o saptamana. Am vorbit cu Corina ca vin la ei, asa ca mi-am luat biletul de avion si dupa o saptamana eram in Reading, PA.

Aici m-am simtit in sfarsit ca acasa, fara stress, liniste si pace sufleteasca. Viata era frumoasa. Nu plateam chirie, nu aveam grija zilei de maine, mancare aveam tot timpul, in sfarsit. Ca acasa. Totul se schimbase, viata luase o noua intorsatura pentru mine. Atata aveam de facut, babysitting their 5 year old kid, Ryan. Programul meu devenise trezire la 8 dimineata, dus piticu la gradi, la 11 ridicat copilu de la gradi si apoi stat cu el pana la 3 grijit de el, pana vin parintii acasa.
Si asa a trecut luna ianuarie, februarie, martie, deja eram stresata ca ma simteam in plus si intretinuta, ca un parazit, nu eram independenta deloc si ma durea. Mandria mea era la pamant. Si ca din senin apare Onesin/Onesim (nu stiu daca e cu n sau cu m la sfarsit, roman si el, venit cu loteria in state). Deja Corina si Marcel imi cautau sot haha, ca sa pot ramane, ca deja asta ne era unica solutie, mai in gluma mai in serios, sa ma marit ca sa devin cetatean. Intr-o zi Onesin/m apare cu un alt tip, ca sa ne faca cunostinta. Si asa l-am cunoscut pe Silviu. Silviu are 27 de ani, lucreaza la ceva firma care inca nu stiu cu ce se ocupa exact. Merge si la RACC (Reading Area Community College), mai face pe DJ-ul ca hobby, mai vinde piese de masini pe ebay, se descurca, ce mai?!
A dat repede baiatul cateva telefoane si pac! M-am trezit cu un job opportunity. Schimbul de noapte intr-un family diner ca hostess. Si deja am 6 luni de cand lucrez acolo.
Lucrurile au inceput sa se inrautateasca, eram tot timpul obosita, nu mai puteam face fata si cu copilul, si cu stresul de a fi a 5a roata la caruta. Tensiunea n-a intarziat sa apara, problemele si certurile la fel. Eram deja disperata sa ma mut undeva, deja devenise rea de tot situatia. Asa ca la inceputul lunii iunie am ajuns sa ma mut in casa cu Diane, colega mea de la servici. Si o alta perioada incepe pentru mine.

Diane are 37 de ani, fiica de 15 ani (Tiehl), sotul ei a murit cu vreo 10 ani in urma de cancer, mama ei are cancer, iar tatal ei are probleme cu plamanii, respira doar cu ajutorul tuburilor de oxygen. Deja stau de 4 luni de zile aici si suntem ca la inceput, zici ca nu s-a saturat de mine inca. Mi-a zis clar ca nu ma lasa sa ma intorc acasa. Unde merge ea voi merge si eu, daca e sa se mute altundeva e deja batut in piatra ca ma ia cu ea. Eh, ramane de vazut.

Mi-am facut prieteni si la diner. Noroc si cu parul meu care isi schimba culoarea destul de des. Asa cred ca le-am atras atentia la toti. Haha.
De iesit mai ies in oras si cu Silviu, deobicei joia ca asa aveam liber de la servici. Acuma ca vine iarna mi-au mai taiat din ore pe motivul ca nu e foarte busy. Dar mi-au promis ca pe la sfarsitul lunii I’m gonna get back my hours. Asa ca deocamdata lucrez marti, vineri si sambata schimbul 2, mai pe romaneste. I really miss working third shift, asa ca sa faca bine sa-mi dea orele inapoi cat mai repede. Miss my customers, my regulars.

Ieri am lucrat toata ziua si tot n-am somn. E 8:30 dimineata. Degeaba, is obisnuita sa lucrez noaptea. Am in mine ritmul de schimbul 3 si dormit peste zi
Azi e miercuri. Deseara avem Darts. Diane m-a bagat in echipa lor de anul asta. The Bitches, asta e numele echipei, lol, cat de original. Ma rog, mie mi-au dat numele de Wonder Bitch. I don’t really make a big deal out of this, so I don’t really care. Diane e Thee Bitch, ‘capitanca’ noastra. Jucam cu alte echipe, un adevarat turneu hehe.

Ah e cazul sa ma duc. Trebuie sa imi hranesc broscuta testoasa. =)
Peace out.

Living the American life

E ora 6 dimineata. Ca de obicei nu am somn. De cand lucrez cu schimb de noapte nu am parte de somn noaptea.

In martie anul asta, sfarsitul lunii martie mai bine zis, am inceput sa lucrez la un restaurant (diner). Era pe vremea cand inca locuiam la ‘rudele’ mele Corina si Marcel.

Sa o luam cu inceputul. In mai 2008 mi-am dat licenta dupa ce am terminat facultatea. Intre timp imi depusesem actele, hartogarii si papetarii pentru a veni in State din nou anul asta cu viza de student. Haha, le spusesem alor mei dinainte ca daca de data asta primesc viza, nu ma mai intorc repede in tara. Si da, am primit viza. Asa ca pe 7 iulie deja eram pe avion inspre State cu multe planuri si speranta. Am ajuns la aeroport in New York. Din pacate n-a putut veni nimeni inaintea mea asa ca am luat taxiul spre Port Authority, una dintre cele mai mari statii de autobuz. Putin spus statie de autobus…un adevarat aeroport al autobuzelor, un intreg epicentru. Desi eram in criza de timp, am ajuns totusi la fix. M-am urcat in autobus. Urmatoarea statie a fost Providence, Rhode Island. Nu mai stiu exact cate ore a durat intreaga calatorie dar stiu ca am facut in jur de 3 ore din NY pana in Providence. Acolo m-a asteptat Danie, coleg de servici, cu care lucrasem la Mansion si anul trecut, si care urma sa imi fie din nou coleg, deoarece aveam acelasi contract de munca in acelasi loc unde lucrasem cu o vara inainte.

Danie e un mosulica foarte de treaba. Actually he’s not even that old. Are cred ca 61 de ani. He became my best friend since last year. So he picked me up si off to Newport. Inca o ora si jumatate.

Newport, oras micut, dar plin de amintiri. Ma simteam asa de bine aflandu-ma din nou acolo. Atatea amintiri.. It all came back to me.

Vorbisem dinainte cu Eric si Nina ca voi sta cu ei in apartament. Pe Eric si pe Nina ii stiu de anul dinainte. Nina a fost colega mea de ..casa sa zicem. Una din cele 12 persoane care stateam in casa anul trecut. Eric a devenit prietenul ei mai pe la sfarsitul verii. Stiam ca sunt tot impreuna pentru ca tinusem legatura cu amandoi, mai mult cu ea. Eric e originar din Liberia si are 19 ani. A venit in State de mic, impreuna cu o parte din familia lui, ca refugiati. Acum e in armata si face scoala. Nina e mai mare ca mine, avea 24 de ani in 2007 daca bine mai tin minte. Acum ar trebuia sa aiba in jur de 25-26 de ani. O faptura mica mica si slabuta. Ea e din Bulgaria, tot asa venita cu viza de student a doua oara la rand. Am ajuns la adresa pe care Nina mi-a dat-o in jur de ora 12 noaptea. Am sunat-o…o trezisem bineinteles, se pusese la somn deja. Ne-am imbratisat, pupat, tot tacamul, mi-am luat ramas bun de la Danie, urma sa il vad in the morning anyways la servici. Am intrat in casa, unul din cele 4 sau 5 apartamente cate avea casa. Nici in ziua de azi nu stiu exact cate erau. Stiu doar ca proprietaru statea intr-un apartament la etaj, si mai erau 1 sau 2; si la parter eram noi si vecinii nostri care mai incolo au sa ajunga my new best friends. Apartamentul mic, foarte mic si stramtorat. O bucatarie din care dai in sufragerie si apoi 2 camere mici si baia. Cand zic mici, ma refer la ceva mic, foarte mic. Dar nu ma puteam plange, aveam un acoperis deasupra capului. Cand esti singur printer straini si nu prea ai de unde alege, nu ai loc de plangeri si sclifoseli. Nici nu mi-am desfacut bagaje, m-am pus direct pe canapeaua din sufragerie, sin e-am dus toti la somn ca aveam scoala si servici ziua urmatoare toti. Si astfel a inceput vara mea in America.

De acolo servici in fiecare zi. M-am reangajat si la magazinul de haine unde lucrasem cu o vara inainte. Pretty much aveam terenul pregatit. Floare la ureche comparativ cu anul trecut, deja stiam ce am de facut, unde am de mers, cunosteam oraselul cu ochii inchisi. Si asa a trecut luna iulie, august. A venit ziua mea. Asa, vecinii nostri. De ziua mea mi-am invitat prietenii bulgari pe care ii stiam tot asa de anu trecut, o parte din ei, prin Nina, si am mai invitat sip e restul pe care ii cunoscusem anul asta. M-am gandit sa ii invit si pe vecinii nostri. Usa era deschisa, asa ca am batut usor la usa si mi-am strecurat capul in sufragerie. Heather si Jarrod stateau pe canapea. I-am invitat repede si cu asta m-am intors in casa. Dupa un timp a inceput sa apara lumea. Nu foarte muti pentru ca majoritatea erau inca la servici, sau erau obositi dupa servici. Nu s-a arata sa fie nu stiu ce zi de nastere speciala, dar eram obisnuita, al doilea an la rand cand imi sarbatoream ziua de nastere printre straini. Am baut, ne-am distrat si cam atat. Ah am primit un cadou dragut de la Nina & Co., un calut de plus, marioneta, stiau ca imi plac caii foarte mult.

Si astfel a inceput si prietenia mea cu Heaher si Jarrod. Ea lucra la un daycare peste zi si din cand in cand eram babysitter pentru copiii de care avea grija in daycare. Ea are 21 de ani. Jarrod e student la cea mai tare universitate din Newport, Salve Regina University.

Ah universitatea aia arata ca un castel, e superba, plus ca detine in jur de 20% din proprietatile orasului. Banoasa, nu gluma. El studiaza Criminal Law and Justice. Era in anul 3. Anul asta (2009) a absolvit, dar din pacate nu am putut merge la absolvire. Si asa a trecut vara cand la servici cand pe trepte in fata apartamentului lor la tigara o poveste una alta. In fiecare zi eram cand eu la ea cand ea la mine.

M-am chinuit sa imi rezolv acte una alta ca sa pot s ate devin cetatean, cumva. Atata stress si chin cred ca n-am avut in viata mea cat am avut cu actele astea. Am incercat sa intru la facultate acolo la master. Am fost la Salve Regina, am vorbit cu tot felul de International Advisors, eram aproape intrata, totul rezolvat, darn u aveam banii necesari. Mi-am si dat TOEFEL-ul de care aveam nevoie. Acte de tradus si legalizat, telefoane in Romania la facultate sa imi trimita diploma in original, etc. Multa bataie de cap, nu as dori asa ceva la nimeni. Intr-un final mi-am angajat avocat ca deja innebuneam de stress. M-a costat o groaza de bani, nici nu stiu daca s-a meritat, dar macar nu am avut atata bataie de cap. I-am dat ei sa resolve tot, ma saturasem. Si asa in octombrie mi-am depus acte pentru preungire de viza, care defapt s-a dovedit a fi schimbare de viza, din viza de student in viza de turist. In 3 octombrie mi-i s-a incheiat si contractul de munca. Aici iarasi multe alte detalii, dar sunt prea in urma cu toate ca sa le rascolesc din nou, si ca sa povestesc tot mi-ar lua poate vreo 10 pagini cel putin. Asa ca o lasam deocamdata asa cum e. De vizitat n-am reusit sa vizitez nimic, in mare parte pentru ca lucram doua joburi in fiecare zi. Nu am avut nici macar o zi libera. De dimineata de la 7 pana la 3 la Mansion si apoi direct la magazin. Nici sa mananc nu aveam timp. Mancam o data pe zi dimineata. Contractul la Mansion mi-I se incheiase asa ca am ramas doar cu slujba de la magazinul de haine. Deja orasul ramasese vara turisti, nu prea mai avem nici clienti, Elaine (patroana de la magazin) imi zicea ca in curand urmeaza sa inchida magazinul, sezonul se incheiase. Incet incet banii se imputinasera. M-am decis sa merg sa imi incerc norocul in Florida impreuna cu o prietena din Croatia care inca mai ramasese si ea. Tot asa isi schimbase viza. Cand le-am zis alor mei despre asta they freaked out. Asa ca am lasat balta planurile pentru Florida.

M-am decis intr-un final sa ma duc in Reading, Pennsylvania la Corina si Marcel cu gandul ca soarta imi va surade pe timpul iernii, un job ceva mi-I se va arata cat san u raman fara bani, si planuiam ca in aprilie sa ma intorc in Newport.

Intr-o seara cu vreo 3 saptamani inainte sa plec, Eric a decis sa iesim in oras la gramada. Si asa l-am cunoscut pe Jordan, my boyfriend to be. Am decis sa nu mai plec in PA…cel putin deocamdata. Dar in noiembrie am mers in vizita la ei pentru o saptamana, dupa care m-am intors in Newport. Am decis sa ne mutam impreuna. Kinda convenient for me ca el avea sa plateasca chiria, eu deja ramasesem fara bani. Nu-s materialista, it’s called surviving =D. Ne-am mutat in casa celui mai bun prieten al lui, Phil. Acolo mai stateau si altii. Asa i-am cuoscut pe Brad, Phil’s roommate, then Christina and Mike (care erau impreuna). Am inceput seara cu Guitar Hero, jocul care face furori inca, dar asta era ultimul aparut, ma rog, la momentul de fata, tocmai imi mai adaugasera si setul de tobe, pe langa chitara, microfon si chitara bass.

O noua perioada avea sa urmeze pentru mine.

More to come, but some other time.
Peace out.

Disturbed kicked ass big time!!

De plictiseala m-am gandit sa dau un google pe net sa vad ce concerte sunt prin zona. Mi-a picat fata cand am vazut. Pe data de 4/25 concert  Lacuna Coil, Killswitch Engage si …DISTURBED! M-a apucat o frenezie de zile mari. Numai la asta ma gandeam in fiecare zi, cum sa fac, ce sa fac. Plus ca si lucram pe noapte in sambata respectiva. Repede am dat telefon sefului meu sa il intreb daca pot sa imi iau liber in noaptea respectiva. Am zis ca nu fac nici o miscare pana nu stiu sigur. Era marti cred. L-am tot batut la cap pana intr-un final imi zice ca mi-a gasit inlocuitoare. Deja au inceput sa se coaca planuri in mintea mea. M-am tot invartit ce m-am invartit pe ticketmaster.com sa gasesc locuri cat mai bune (desi habar n-aveam cum erau locurile in sala). Asa ca am ales un loc cat se poate de comun si anume GA (general admission, floor) ca doara am zis ca vreau sa dau si din cap, normal. =))) Pe scaune ce sa fac? Cum sa fii stat pe scaune cuminte la DISTURBED?! Mnah si mi-am luat bilet la general admission. 

Ui’ ca vine si ziua de sambata 4/25. M-am trezit la ora 12 chiar daca ma pusesem in pat la 5 dimineata, ca lucrasem noaptea dinainte. Dar nu conta, pentru asa ceva cum sa nu ma trezesc..Desi aveam niste emotii…Plus ca nu aveam cu cine merge. Cu cine imi facusem planul ma lasase balta…Repede se facu’ ora 13 deja. Fuga fuguta in camera, mi-am trantit corsetu pe mine ca nah ocazie speciala, pantalonii de catifea si pleata desfacuta ca doara e concert rock. 13:45 pornim ca ma duce matusa-mea cu masinuca. Ajungem acolo in jur de 14.00. Pe unele site-uri am gasit ca incepe la 14.00 altundeva cum ca ar incepe la 19.00, apoi am gasit ca ar canta numai Disturbed, apoi ba ca si Lacuna Coil si KSE. Am zis ca-mi bag picioru si ma duc de la 14.00. Nah am ajuns acolo….Lumeeeee…Politieeee…si io singura…Am zis ca las’ ca nu poate fi asa de rau, ma mai lipesc io de careva pe aici, macar la o discutie sa nu zica lumea ca hapt is singura. Cobor din masina, si da-i acolo de unde vine muzica. Ca orice concert in aer liber, scena montata, ‘tarabe’ una si una cu tricouri si etc-uri. Si stau..si stau…ma simteam ca o statuie. Lumea se uita la mine..io zambeam..ce era sa fac? Vine unu ca seaman cu Uma Thurman in rolul lui Poison Ivy (sa ma simt flatata sau nu? am zambit). Dupa 10 min mai vine la mine, ca sa fac poza cu el. Aici am vazut ocazia cu persoana de care sa ma lipesc. Si da-i la povesti..Dar n-o fost sa fie. Nope, n-o fost aia. Si m-am bagat mai in fata sa vad prima =)) asa am ajuns fix langa gard. 

Erau ceva formatii in deschidere, concertul asta era gratis, ca mai apoi sa aflu ca de la 19.00 e concertul mare mare asteptat de toata lumea, inauntru. Si apoi am stat afara in caldura aia, ca s-o trezit ca fie un 35 C afara. M-o ars toata pe o parte ca deah numa pe partea stanga ma batea soarele (acuma imi merge piele de pe umar, mirobolant). Si apoi am vazut vreo 6 formatii sau cate…nici nu mai stiu cine era…una bucata Crooked X (buni copchiii), una bucata Alcatraz 1962 (sau ce an..), Bury Your Dead :>, Spineshank :> yep yep, ceva Civil nushtiucum, Suicide Silence cred …si nu mai stiu. 

Mai astia nu tare stiu sa se distreze. Nici un headbang, da’ pogo cat incape…deci daca astia veneau in Romania..dumnezaule ce era acolo…deci in concluzie ca roackaru roman nu-i NIMENI. 

Cu mana goala, fara pix fara hartie nu am resuit sa ma bag in seama ca la 16:30 Lacuna Coil si restu trupelor aveau sesiune de autografe foto and stuff. Am stat deoparte. Mor de ciuda ca n-am avut macar aparatul sa trag niste cadre. Am zis bag picioru si topaiam mai departe in fata gardului. Tot ma uitam in stanga sa vad daca se aduna lumea la rand pentru concertul dinauntru…Inca nu…si asa mai aproape de mine, cam la un metru, vad o aratare mica de inaltime (vorbeste Ghita Muresan din mine). Ma uit mai bine, mi-o picat fata =))) Era D. Draiman (solistu trupei Disturbed!!!!) La un metru de mine …..Am inlemnit..M-am uitat la el am zambit, si am dat din cap respectuos. M-o salutat inapoi. Deja gata, eram toata topita. L-au observat si altii, s-au imbulzit sa-i stranga mana, saracu’, s-a carat la un moment dat ca deja toti erau calare pe el. Si nu l-am mai vazut.

Timpul trecea si la ora 19.00 m-am pomenit la coada ca sa intram inauntru. Pierduta habar n-aveam unde era intrarea spre GA, noroc cu engleza =))) Mnah m-am descurcat si am ajuns….Sala? oh my god…imeeensaaaa..nici in filme n-am vazut asa de mare…inaalltaaa..uuu. Noh n-am mai stat sa casc ochii asa ca m-am bagat repede la inaintare…era cam fara 10 minute. Deci la fix, becurile s-au stins. (cand vezi tu din astea in Romania?) Toata lumea aplauze tipete tralala. prima trupa pe scena au fost Chimaira. Nu rau, dar toti asteptau pe KSE ori Disturbed. Au cantat aia vreo 4 melodii..uuu..bravooo..si s-au dus…Next au fost Lacuna Coil. Eu si cu una de lnga mine eram in extaz ..si cred ca numai noi doua ….io nush ce-i cu lumea…ma rog, ne-am vazut noi de treaba, ne-am agitat, am cantat vreo 5 piese…a fost ok sincer, ma asteptam la ceva mai mult din partea lor. Bineinteles au incheiat cu ‘Our truth’, piesa mea preferata :X Bun, au plecat si ei…Au urmat cei de la Killswitch Engage…Mamma mia ce a izbucnit sala….Abia au inceput prima piesa deja au dat-o pe pogo…Ca sa ne impartim in doua, stanga si dreapta si la semnalu lui sa intram unu in altu..O.O ca animalele….deci n-am stiut unde sa ma ascund ca astia erau nebuni…(mirosea a iarba pe-acolo, era clar)..am avut noroc cu unu-doi malaci in fata mea care ma ‘protejau’ ca altfel ajungeam cred ca biscuite. si asa eram ca biscuitele in dunga…(ma gandeam eu la ce draq mi-o trebuit general admission, unde draq sa dau din cap? n-am putut sa-mi iau linistita loc pe scaun in sala, in tribune ca si asa loc n-am nici sa ridic mana, sa sar, unde sa mai fac si elicopteru? plus ca astia ma omorau acolo). deci tot recitalu KSE au fost asa..numa pogo pogo pogo..aveam niste nervi deja…pe cat eram de nerabdatoare sa-i vad pe atat eram de nerabdatoare acuma sa plece. au cantat vreo 6 piese si astia (My curse, My last serenade, si nu mai stiu ce). Deja era 20.30..m gandeam ce repede termina astia, pe la 21.30 parca ma vad sper casa deja…

Cireasa de pe tort acuma urma sa apara: DISTURBED! Daca ceilalti au avut jumate de scena, pentru Disturbed s-au tras cortinele jos si au avut toata scena. Intarrea? Pe “Voices”, coboara cu semnul imens de pe albumul “Believe” (un cerc cu niste tribale si niste coarne, cunoscatorii stiu) el tinandu-se de cercul respectiv si asa coboara pe scena…deci lumini, sunet ce sa mai zic. Lumea era in extaz, eu eram in extaz. Animalu din mine a iesit la suprafata =))) daca pana atunci am stat deoparte si m-am pazit, acuma mi-am facut eu loc. macar pogo n-a mai fost..nu tare aveau astia pe ce…ce bine. deci show-ul a fost superb, nu-mi ajunge timpul si ar fi mult de scris ca sa il pot descrie. melodiile: Voices, Liberate. Just Stop, Prayer, MOL, Confusion, Remember (inceput acustic, brichete and stuff si de la jumatea piesei cu tot taraboiu), Stupify, Medley, The Night (de pe noul album) [lol, chiar acuma shuffle-u din playlist mi-o bagat Remember =D], asa, The Game, Inside the fire, Stricken, 10.000 Fists, Indestructible…Si cica gata…Mai nimeni no strigat bis sau ceva..pai la noi se striga pana nu mai aveai aer, voce…aici s-au pregatit sa mearga acasa haha..Io am mai ramas, mai bateam din palme, s-o mai apucat cativa sa bata din palme si ne-am trezit cu un drum solo..Odata s-au intors toti inapoi….si piesa de rezistenta, Down with the sickness, ne-a terminat pe toti! 

Deci un show de milioane. Eram rupta de oboseala si de foame si tot dar nu conta. Odata cu Disturbed am uitat tot =)) La ora 23.00 a fost gata tot show-ul. 9 ore de metal non stop =))) never before =D. Dar si-a meritat fiecare cent. \m/

Real love…

O prietena de-a mea spunea ca “Nu exista asa ceva.Exista pasiune,afectiune,atasament,gingasie,respect reciproc,familie,sex.

Dragostea e de fapt un ideal indepartat.

Cand spui: sunt fericit…e de fapt doar o senzatie de moment,e bucurie,satisfactie,eliberare momentana.

Fericirea si iubirea nu exista.

Sentimentele se schimba in timp,e vorba de obisnuinta,de faptul ca trebuie sa-ti sprijini partenerul la greu,sa-l ajuti,sa-i gatesti,sa-i demonstrezi ca nu ti-e indiferent…dar dupa cativa ani,pasiunea se transforma in atasament.

Daca exista respect si afectivitate,ramai cu acea persoana,daca nu relatia se destrama.”

Sincer sunt total de acord. La fel si porcaria cu suflete pereche sau mai stiu eu ce baliverne. Asa e intotdeauna. La inceput te apuca fluturii prin stomac, adrenalina aia de indragostit si mai apoi cum se termina toate? Ca sa nu mai zic de suflete pereche..Riight.